Un "fals" eu sau un fals "tu"

Dar totusi......dar totusi ce?.... ce, te motiveaza, de fapt sa te implici trup si suflet in viata asta plina de oameni perfizi.... cum poti sa treci peste atatea lovituri?... Sa te ridici de fiecare data si sa incerci sa speri ca va fi mai bine... cum sa nu te afunzi intr-o nefericita nepasare, dar in acelasi timp duceaga pentru ca te face sa nu mai crezi, sa nu mai speri, sa nu mai visezi la intr-un moment subit va fi mai bine sa mai frumos.... si atatea vise te fac sa crezi ca ar putea fi mai bine sau mai frumos.. stii ceva? nu esti decat un jalnic visator... un om ce inca mai are sperante in lucruri ce nu vor putea fi indreptate mai mult decat spre rau... sau spre mai rau... arunca-te in multitudinea de deziluzii pntru a te ridica mai tarziu si a cadea din nou... Spala-te de noroiul de care te-ai murdarit pentru a ajunge acelasi om "murdar" cu gandul ratiunii si cu sufletul. Te intrebi in ce momentai incetat sa fi tu? Poate in acela in care ai dat iubirea pe false valori sau principii... Ai ramas, de fapt, acelasi "tu" care da ceva mai fromos pe teama ca va fi la fel de rau ca pana acum...pe deziluzii desarte... si ce mai visator, visator ce nu indrazneste sa spere, sau sa incerce sa transforme un vis in realitate...