luni, 26 ianuarie 2009

...noi, oamenii, ce trist!


Suntem oameni fara suflet, nu stim sa apreciem ce avem langa noi si mai ales valorile dintre noi, preferam cantitatea in loc de calitate... cream fantasme ce ne urmaresc pe drumuri intunecoase si singuratice caci nu stim sa fim noi, sa fim persoane individuale de ceea ce vedem in societate, ne cream o lume falsa si amara. ce suntem noi sa ne facem ca putem judeca pe ceilalti sau sa impumen false valori...?  suntem doar niste umbre pe pamant in fata unei valori supreme... ce valori? aceea a bucuriei de a trai... de fi ceea ce suntem, de a accepta oamenii dupa propia modalitate de a fi si de a gandi...caci inca nu suntem capabili de a face asta.... ci doarcriticam si aplicam exigente pe ca nu suntem capabili sa le respectam...trist... ne ascundem in imagini fase si ne prefacem ca suntem oameni..si mai ales oameni fericiti, cand de fapt te intrebi: „ce fac eu aici?”...

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Indemn...

Si totusi speri, si totusi crezi ca va mai fi un nou cuprins in  viata, cauti o speranta  intr-un chip de ceara...  lumina intr-un nor de praf...spranta in dezamagire... si totusi te arunci in prapastia dezamagirii si te las purtat de valurile dezamagirii. ceea ce cauti tu sunt decat sperante aruncate in sageata vietii purtate de gandurile sufletului. Si cand te-ai aruncat in cea mare aventura din viata ta nu te lasa purtat de ganduri gresite si mergi drept, caci aruncandu-te in prapastii de foc vei simti arsurile suferintei si te vei lasa prada celui mai mare dusman din viata ta...suferinta... si dacase va topi acel chip de ceara?.... tu vei ramane doar cu sperante desrte si distruse..ce cauti nu sunt decat idei ale unui  sfinx pierdut in asfintit, continta unei vieti demult uitate...unor ganduri de mult apuse....ce cauti?... fericire...?.....nu cauta nimic, asta e micul meu indemn....caci vei gasi ce nu vrei....

joi, 8 ianuarie 2009

Si totusi?.... tu ce speri?

Te pierzi in drumul cel pustiu...
Incercand sa fii ce n-ai mai fost
Sa faci ce n-ai facut...si totusi fara rost
Caci tu nu ai gasit acea lumina ascunsa
In privrea nici unui inger
Pierdut din cer...
Ce vis! Sa cauti nemurire...
Cand viata are un inceput
Si un sfarsit ca o sclipire
Intr-o secunda sa poti gasi
Ce ai cautat mereu si...
Si atunci pe loc sa pierzi
Intr-un neant fara de speranta
Te arunci cu fiinta
Parca fara de viata
Cand tot ce ai gasit
Credeai ca poate fi iubire
Mai speri? La ce? La vise?
Cum? Nu ai aruncat inca in marea
Plina cea de nepasare
Sperantele desarte si pline de culoare?
Si ai ramas un visator
Ascuns in vremea anilor
Pierdut pe o alee de sperante
Cu vise si podoabe-n par
De flori si de culori naluce
Alergi nestingherit pe drumul vietii
Pierdut de trenul tineretii
In zorii unei zile fara de romante
De iubire? Nu...
Caci aceasta ti-a scapat din graba
Cand te-ascundeai de soarta.
Si ai dori sa scapi de tot?
Dar nu poti ca ti-ai pierdut biletul
De la intrarea din trenul
Ce te-ar fi condus pe carari nebanuite
Dar totusi mult dorite... mai vrei?
Hai urca in cer pe-un nor...
Sa cauzi zana zanelor
Si gasind in loc iubirea
Dar fara ea, fericirea
Unde sta ascunsa?
In noaptea neagra cea nepatrunsa
Si cand te spierzi?
Cand speri la la vise de nemurire?
Nu.... te amagesti in zadar...
Cand tot ce vreai e langa zid
Pierdut in al orasului mireasma