Visele vin de departe: din suflet...

Ceea ce ma surprinde si mai mult la oameni de fiecare data e usurinta si rapiditatea de a da sfaturi. Fiecare are pregatit pentru tine atunci cand nu esti intr-o forma buna...sa zicem... un sfat, dar mai ales indemnul vesnic: zambeste sau lasa ca trece... E destul de banal si trist... dar asta nu e ceea ce ma intriga...ce ma intriga cu adevarat e gandul acestora, sau mai bine zis convingerea ca tot ce spun e fara urma de indoiala cel mai bun drum, cea mai buna alegere pentru tine.de ce? de ce cred ca o parere aruncata in vant costa mai mult ca un adevar trist, un alt adevar fata de al lor...

Ma uit deseori la oamenii ce trec pe strada pe langa mine si incerc sa le ghicesc pe fata durerea ce ii apasa, chiar daca de multe ori nu e nici un fel de tristete care sa le intristeze visurile... Poate ca fiecare om viseaza, asemeni unei printese, sa fie salvat de zmeul cel rau: aici cu sens metaforic. Adica sa vina la el o persoana si sa reuseasca sa ii scoata din realitatea lor cruda...ce nu indraznesc sa creada e ca ei sunt propii lor calai si nimeni nu poate sa faca asta decat ei insisi..

Si atunci de ce nu indraznesc? poate e lipsa curajului sau poate e prezenta resemnarii. poate intr-o zi voi incepe si eu ce imi doresc de mult.. dar pentru asta am nevoie de mult curaj si indrazneala... poate intr-o zi... curand...

Cei mai lasi, cred eu nu sunt cei care nu isi realizeaza visurile, cei mai lasi sunt cei care nu cred in ele... si prin visuri ma refer la oameni cu sprante si teluri, dorinte, nu venic visatori ce se hranesc cu iluzii si sunt rupti de realitate... Deci reteta: visati, aveti curaj si indrazneala si un pic de noroc. :)

Victorieee!!!

Asta strig eu in lupta cu mine insami... Nu stiu cine a invins, daca binele sau raul, dar uitandu-ma inapoi nici nu mai conteaza. Tot ce sunt si tot ce am sunt numai bogatii valorizate poate numai de mine: detin mii de idei si sute de ganduri, sentimente multicolore si imensa bogatie a unui suflet ce incercat de multe hopuri trece mereu peste ele cu aceiasi tenacitate ca in primele dati.

suntem oameni..... si ce oameni mai ciudati... dar azi e zi de sarbatoare.... sufletul meu isi striga victoria si in acelasi timp isi plange infrangerea... Azi am mintit din nou... si am si de ce sa ma bucur, caci am obtinut ceva nesperat: un pas mai aproape de visul meu. De fapt, asta e victoria mea: putin mai aproape de ceea ce imi doresc... Un sentiment placut...linistitor, care in acelasi timp te instiga sa lupti...desi stii ca nu poti sa faci cat foarte multe...sau in cel mai bun caz sa avansezi cu viteza melcului, dar atent sa te pierzi pe drum...Si totusi, infrangerea parca nu imi da pace, infrangerea ca am mintit, si ca nu am facut pace cu mine insami, acceptand ce sunt la urma urmei: un om ce greseste, dar care din pacate traieste greu cu greseala propilor fapte... e bina ca sunt lucruri ce ma fac inca sa zambesc si din fericire, azi am cateva in plus...deci continui sa pledez pentru campania mea de a darui un zambet persoanei ce conteaza pentru tine si va aprecia...

2.Fericirea dureaza o clipa!

Oamnenii fug dupa fantasme, sau chiar pot sa le numesc fantome. Sunt lucruri care te sperie si te incanta in acelasi timp, ca si cum ai vrea sa mergi pe doua drumuri simultan, chiar daca te duc in acelasi loc.Dorinta de a domina iti pune stapanire pe viata si nu te poti controla pana nu obtii acel lucru suprem. Ce ne dorim sa dominam? VIATA! Si cliple petrecute cu cei dragi.... ne dorim sa se desfasoare asa cum ne place si asa cum este cel mai bine pentru noi. Mintim, manipulam, inselam, tradam, ascundem, ne prefacem, ne lasam condusi sau poate chiar manipulati de dragul a ceva... A ce? Ce merita toate aceste lucruri? Acel lucru pe care noi il numim fericire. Viata este o insiruire de clipe, clipe pe care le numim fericite sau triste. In mod ciudat cele fericite dureaza o clipa, secunda, cele triste dureaza parca ani in mintea noastra... Oare de ce? Cum se poate aceasta diferenta? Noi facem aceste alegeri, in fapptul ca vedem ce e rau ca pe ceva ce trebui sa il contram, de fapt, in cercam sa controlam ambele sentimente, si cel de feicire si cel de tristete. Viata noi o controlam, noi ne-o facem, prin alegerile noastre, prin faptul ca avem impresia ce putem sa ne manipula sentimentele, viata, oamenii. Credem ca printr-un sarut, privire blanda, sau zambet celalat ne va vedea asa cum suntem. Si totusi, fericirea dureaza doar o clipa? De ce sa incercam sa o cucerim? Mai bine o traim asa cum e! Inodeauna trebuie sa speram.... sperantele vindeca sufletele ranite si le incurajeaza pe cele fricoase....Deci: spera.... chiar daca pare un cliseu ceea ce am spus, eu cred in el, poate ca totusi de casta se numesc clisee, ca au crezut atatia oameni in ele. Si mai cred ca zambatele fac miracole, deci indemnul meu: spera daruind un zambet. Vreau sa pornesc aceasta campanie, daca se poate numi asa, deoarece oamenii au uitat sa dea un zambet curat si sincer si sa spere..... Si asta ma sperie, deoarece ne face sa devenim roboti, oameni fara insufletire....Daruieste un zambet persoanei ce conteaza pentru tine si clipa ta de fericire poate dura mai mult!!!Nu te pot asigura de acest lucru, dar sper pentru tine....

Aceste idei se vroiau tot incercari de a scrie despre ceva real, concret, dar se pare ca am esuat, din nou. Am esuat lamentabil, dar nu regret, ci doar e un gust amar ca nu am reusit ceea ce imi doream....dar mai e timp...destul... si probabil o sa mai fie si destule inecercari, dar sper in reusite...