Joc de cuvinte...dialog...

Ma caut in cuvinte....caut sa ma regasesc in cuvintele pe care le-ai sters cand m-ai uitat, cand ai intors pagina si ai plecat. Puteai sa mai stai si sa astepti inca un rasarit impreuna... poate asa ma trezeam si eu la cruda realitate ce imi macina inca cosmarurile.. incerc sa imi alung si ultimul gand vesel, astfel incat sa ma imaginez alaturi de un print calare pe un cal alb uitat de negura timpului... sa fie gandul meu invechit cand visez la printi? mda...poate... si totusi nu reusesc sa imi pun in acord gandirea cu modernitatea timpurilor.... poate nu ar trebui sa visez la printi, ci la bani, haine, si alte lucruri ''interesante''... mda... ma simt ca un fetita imbrcata in rochie de epoca si lasata intr-un mall...haios.. dar nu si pentru mine, mai ales cand '' spectacolul s-a incheiat''... unde sa trimit acea fetita inspaimantata si dezorientata? pe cine sa trimit sa incheie socotelile cu ea in locul meu?.. ce sa ii zic atunci cand ma va intreba: '' unde a fost tot spectacolul promis? unde s-a acuns salvatorul meu? si in loc sa vina cineva sa ma salvezede ce au ras de mine?'' atunci o sa plec capul rusinata si o sa zic: ''imi pare rau!!!'' dar o sa fie in zadar... nimic nu mai repare o rana, chiar nici cel mai bun unguent din lume, poate doar cineva sa se indure de un suflet pribeag si ranit..''pribeag ''.?? da! pribeag in negura anilor ce a pasit in cosmarurile nepasarii si ignorantei... ha!!ha!! inca mai visez la printul salvator.... nu stiu ce sa zicmai intai ca e patetic sau trist...hhm... cred ca ambele... de fapt, cu totii traim in aceasta realitate trista si patetica, si ne prefacem ca radem si ca traim, prefer sa ma ascund si sa inchid fetita speriata in turnul de fildes pana vine printul (deja devine enervant de trist) printul mult asteptat....deci sa sper ca apare? mai vine? "nu cred" se aude de la fetita...poate ca da... poate ca nu...cine stie? un batran sta la un colt si rade de mine... de ce rade? cum indrazneste sa rada cand el cerseste de la oameni o picatura de viata? de la oamenii ce nu sunt in stare nici sa ii observe existenta, dar sa ii inteleaga deurerea??... dincolo de el, un tanar cu ochi visatori merge agale pe strada si paseste de parca in pasii sai s-ar darama o mie de castele de fum din jurul sau. la ce viseaza? poate la acele lucruri nemaintalinite pe care spera sa le realizeze. si parca.... nu se incadreaza deloc in peisaj... acest tanar visator cu mii de sperante in suflet langa un domn nervos si plin de amaraciune ce probabil va deveni si el la un moment dat cand castele sale vor ramane atat de in urma fata de grijile sale, castele ce nici macar nu le mai vedea intr-o clipa ce vor fi demult daramate... un copil se uita la mine cu ochi mari si intrebatori... daca ar putea vorbi probabil mi-ar spune: ''ce cauti tu, aici, calator grabit si cat de gand sa mai stai? nu vezi ca nu ai nici un loc aici?''.... iar eu cu fata dezamagita i-as spune: '' nu stiu, cred ca m-am ratacit"... " ratacit?pai ce cauti?".... "nici macar asta nu stiu"... ''atunci inseamna ca esti in locul potrivit'' mi-ar raspunde colpilul, dar parca nu as fi atat de surpinsa de raspuns, este totusi unul real, plauzibil, adica cei mai multi din oamenii societatii cotidiene nu stiu ce fac sau ce vor sa faca, atunci cred ca ma integrez perfect. dar problema e alta: eu stiu ce vreau... inca vreau rasaritul mult asteptat...important e sa regasesc persoana sa il ofere... hmm...asta e mult mai dificil...