Cand?...De ce?....poate...

Cand te intorci sa arunci o ultima privire, ai grija ce privesti ca e posibil sa zaresti semnul lasat in urma ta...

Cand esti prea sus sa ma vezi, ai grija ca mie imi va fi mereu dor de tine...

Cand sunt prea departe, visez....

Cand vreau sa plang, zambesc...

Cand caut speranta, ma gandesc la maine...

Cand sunt aici, sunt de fapt departe....

Cand visez, un zambet perfect...

Il caut pe al tau... chiar daca nu mi-l amintesc...

E totusi in mintea mea...si totusi atat de departe incat nici in ganduri nu te mai aud...

Ce zambet te poate aduce aici?....ce cuvinte ma pot convinge ca nimic nu e real....

Ce ganduri? Ce sperante?... Ce poate alunga furtuna din mine si aduce linistea dupa care sufletul meu plange mereu....

As vrea sa pot desena....chipul tau in aer....sa il privesc neincetat...

Sa devii gandul meu....pana ma confund cu tine...

sa ma gandesc departe... sa fug in lume....

Intr-un oras departe.... departe de tot ce ma inconjoara...

Sa fug in orasul desenat de mine.... ce a inceput cu chipul tau....

Sa plang lacrimile... ce se vor tranforma in sperante...

Ce vor deveni pasari nemuritoare... ce vor zbura departe...

Si eu voi fugi cu ele.... Voi fi departe....

Dar imi voi lasa corpul aici sa fiu sigura ca ma gasesti... Si daca nu ai grija ca m-ai pierdut pe drum...

Tu nu esti niciodata langa nime....

Si de te simt mereu de parca ai fi?

.....

De ce cred mereu ca totul e o amagire?...

Vreau sa trec mai departe si totusi... nu pot....?

Nu pot.... Nu pot...? Nu pot sa ma mint....?

Iluziile din fata mea.... Sunt doar atat: iluzii....

De ce? Desenele din aer nu devin niciodata realitate....

Si ma trezesc mereu la acelasi...vis...

la aceasi vis... printre fumul lasat in urma lui... singura...

o lacrima curge incet pe obraz...poate?

Poate, e o speranta... ? nu.....

De ce nu? pentru ca ele, sperantele m-au adus aici....

Si o data trezita la realitate... parca vreau sa mai adorm o data...

Ca visele sunt asa frumoase.... si realitatea....

Si realitatea...e doar atat: realitate.....poate mai adorm... somn usor...