Ceea ce ma surprinde si mai mult la oameni de fiecare data e usurinta si rapiditatea de a da sfaturi. Fiecare are pregatit pentru tine atunci cand nu esti intr-o forma buna...sa zicem... un sfat, dar mai ales indemnul vesnic: zambeste sau lasa ca trece... E destul de banal si trist... dar asta nu e ceea ce ma intriga...ce ma intriga cu adevarat e gandul acestora, sau mai bine zis convingerea ca tot ce spun e fara urma de indoiala cel mai bun drum, cea mai buna alegere pentru tine.de ce? de ce cred ca o parere aruncata in vant costa mai mult ca un adevar trist, un alt adevar fata de al lor...
Ma uit deseori la oamenii ce trec pe strada pe langa mine si incerc sa le ghicesc pe fata durerea ce ii apasa, chiar daca de multe ori nu e nici un fel de tristete care sa le intristeze visurile... Poate ca fiecare om viseaza, asemeni unei printese, sa fie salvat de zmeul cel rau: aici cu sens metaforic. Adica sa vina la el o persoana si sa reuseasca sa ii scoata din realitatea lor cruda...ce nu indraznesc sa creada e ca ei sunt propii lor calai si nimeni nu poate sa faca asta decat ei insisi..
Si atunci de ce nu indraznesc? poate e lipsa curajului sau poate e prezenta resemnarii. poate intr-o zi voi incepe si eu ce imi doresc de mult.. dar pentru asta am nevoie de mult curaj si indrazneala... poate intr-o zi... curand...
Cei mai lasi, cred eu nu sunt cei care nu isi realizeaza visurile, cei mai lasi sunt cei care nu cred in ele... si prin visuri ma refer la oameni cu sprante si teluri, dorinte, nu venic visatori ce se hranesc cu iluzii si sunt rupti de realitate... Deci reteta: visati, aveti curaj si indrazneala si un pic de noroc. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu