Asta strig eu in lupta cu mine insami... Nu stiu cine a invins, daca binele sau raul, dar uitandu-ma inapoi nici nu mai conteaza. Tot ce sunt si tot ce am sunt numai bogatii valorizate poate numai de mine: detin mii de idei si sute de ganduri, sentimente multicolore si imensa bogatie a unui suflet ce incercat de multe hopuri trece mereu peste ele cu aceiasi tenacitate ca in primele dati.
suntem oameni..... si ce oameni mai ciudati... dar azi e zi de sarbatoare.... sufletul meu isi striga victoria si in acelasi timp isi plange infrangerea... Azi am mintit din nou... si am si de ce sa ma bucur, caci am obtinut ceva nesperat: un pas mai aproape de visul meu. De fapt, asta e victoria mea: putin mai aproape de ceea ce imi doresc... Un sentiment placut...linistitor, care in acelasi timp te instiga sa lupti...desi stii ca nu poti sa faci cat foarte multe...sau in cel mai bun caz sa avansezi cu viteza melcului, dar atent sa te pierzi pe drum...Si totusi, infrangerea parca nu imi da pace, infrangerea ca am mintit, si ca nu am facut pace cu mine insami, acceptand ce sunt la urma urmei: un om ce greseste, dar care din pacate traieste greu cu greseala propilor fapte... e bina ca sunt lucruri ce ma fac inca sa zambesc si din fericire, azi am cateva in plus...deci continui sa pledez pentru campania mea de a darui un zambet persoanei ce conteaza pentru tine si va aprecia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu