tag:blogger.com,1999:blog-82958381238342979312024-03-13T11:37:13.187+02:00Nuante de sufletTot ce suntem ne reprezinta... ceea ce scrie aici ma reprezinta, dar nu ma caracterizeaza. Incearca sa nu privesti oglinzi goale, sa visezi si sa imi vezi ochii sufletului...nu cei ai corpului..nu pe cei goi...ci plini...de tot, sentimente, fericire, tristete, dezamagire implinire...Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.comBlogger34125tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-62156988875237244232011-11-12T17:43:00.003+02:002011-11-12T17:44:21.945+02:00Tocmai am deschis un blog nou....Motivele sunt simple...fiecare trecem prin schimbari, unele sunt irevesibile (nu conteaza daca bune sau rele, sau poate pur si simplu evoluam), dar aceste schimbari m-au determinat sa realizez ca nimic ce pana acum nu ma mai definea. Incepand de la unele lucruri simple ca gustul pentru haine sau culori preferate si terminand cu unul din cele mai profunde pentru mine: SCRISUL. Asa ca procesul a fost lung, plin de victorii sau infrangeri (la nivel moral sau psihic, caci in viata de zi cu zi sunt bine, cred...sper), iar rezultatul incepe sa fie vizibil pentru unele priviri mai sensibile, ca sa spun asa... Sper ca rezultatul sa va placa si astfel sa reusuti sa vedeti Cuvintele mele din umbra, o umbra blanda si calda, iar pe alocuri rece si incarcata de prea multe trairi, caci asta este, cred eu, motivul pentru care scriem, acela de a ne vindeca de demoni interiori....Inainte de a incheia vreau sa mentionez ca nu toate scrierile triste sunt momente tragice pentru mine, ci doar momente in care imi curat gandurile de gandurile care nu vreau sa aiba loc in sufletul meu. Va astept sa vizitati noul meu blog, daca acesta va va tenta, sau scrisul va fi pe gustul Dvs... Va astept cu drag.<br /><br />http://cuvinte-din-umbra.blogspot.com/Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-79729243053599568392011-04-21T22:16:00.004+03:002011-04-21T22:55:01.380+03:00Eu si atat......<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6t2z4enPUvaI30sGLF-jqovN8JH3dTWtHKM-zGcb6wrEsvxyD1nNlRg4Ac34f-iejQ_kdR7-vkZz86q_UlGSm9jKTnk_8ziF_Yk6MvIWEJ63vGw9waEQ2c4paIE_KOlyJw8QGJrA7c9HU/s1600/w_by_m0thyyku-d3eifpx.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 222px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6t2z4enPUvaI30sGLF-jqovN8JH3dTWtHKM-zGcb6wrEsvxyD1nNlRg4Ac34f-iejQ_kdR7-vkZz86q_UlGSm9jKTnk_8ziF_Yk6MvIWEJ63vGw9waEQ2c4paIE_KOlyJw8QGJrA7c9HU/s320/w_by_m0thyyku-d3eifpx.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5598127412440481970" border="0" /></a><br />Mintea imi este plina de ganduri goale, trupul rece si tu stai in fata mea privindu-ma cu acei ochi goi, desi esti aici dintodeauna eu te simt ca un strain pe care il zaresc pentru prima data in viata mea. Si imi este asa de teama, un aer rece imi incheata sufletul, imi doresc sa pot pleca de aici, sa intorc pagina si sa uit totul, dar cum putem uita asa usor ceva ce la momentul potrivit inseamna mai mult decat ani intregi seci. Dar ochii nu mai privesc la mine, ci la tine si asa imi las capul jos si plec. Plec cu urma de regret ce mi-a mai ramas, pana la urma se va stinge si ea.<br />Caci am sters de pe fata ta orice urma de regret din momentul cand am vazut ca visul nu poate fi decat atat vis. Iar tu ai sters din sufletul meu si putina tristete ce mai imi ramasese....<br /><br />Dialogul singuratatii se duce in doi, intre suflet si judecatorul suprem...acel judecator aspru ce arata cu degetul si cea mai mica scapare. Te intrebi catre cine? Catre tine, caci nu este mai mare calau decat tu si nu exista mai mare rusine decat a ta fata de tine.... Cand soarele apune intunericul se lasa peste toata scena....acea scena unde iti joci de fiecare data rolul, iti spui corect replicile, si cand ai terminat te retragi....unde? In tine, in sufletul tau pentru a-ti asculta sentinta, sentinta data de judecator ce te face sa te simti la fel sau chiar mai jalnic decat data trecuta.<br /><br />Dar cati oare dintre noi fac asta? Cati se retrag pentru a-si da seama de greselile lor? cati se gandesc ca maine au o noua sansa sa indrepte lucrurile aratand ca nu sunt inca unul din multime ce isi cara tacut pasii, ci iasa din acea carapace ce foloseste ca scut moralizator.<br /><br />Si asa pleca linistit capul ascultand pedeapsa ce ii revine....suferinta, si gandul ca greseala ii apatin ca sunt doar ale sale, ca nu a fost capabil sa isi calce pe suflet si sa ia alegerea corecta. Asa face de fiecare data, dar azi...azi nu lasa capul in jos, ci il ridica cat mai sus...atat de sus incatnu vroia sa vada pe nimeni, sa fie doar el si atat. Orice gand imi este patruns de idei goale fara continut sau viata, caci zac aici de prea mult timp. Le voi aduna incet, incet si le voi reface, le voi reface astfel incat sa vad numai eu prin ele, sa pot sa imi vad prin ele, toate sperantele, iluziile sau nazuintele. Pe cele care nu se mai pot aplica le voi scimba si le voi arunca la cos, caci tot ce as putea fi eu vreau sa ramana cunoscut doar de mine.<br />(nu incerc sa ii dau sens, incerc sa imi linistesc gandurile goale)Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-42051848930848309282011-03-01T01:01:00.004+02:002011-03-01T02:07:53.105+02:00Posibilitati....<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgn3ajkvCcAGhLEh5DixaFbhdYnfPaxQ2En-vVzr2uau72PyUvk4TrVpFpGPtLBHT4JfotLQPG6So21QeH7KGklqOqbUlhU1jhBIC8u9eqXqeDmqmHi9f7DNnxZeUjpsV2ANv-JLW84KUIW/s1600/little_angel_by_maevachan-d3a5fyx.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 277px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgn3ajkvCcAGhLEh5DixaFbhdYnfPaxQ2En-vVzr2uau72PyUvk4TrVpFpGPtLBHT4JfotLQPG6So21QeH7KGklqOqbUlhU1jhBIC8u9eqXqeDmqmHi9f7DNnxZeUjpsV2ANv-JLW84KUIW/s320/little_angel_by_maevachan-d3a5fyx.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5578896409756375474" border="0" /></a><br />Viata....atat de nesigura de la o zi la alta....Pariezi, de fiecare data, pe iubire, cariera...viata de familie...Dar ce faci cand totul in jurul tau se destrama, cand viata se incapataneaza sa iti arate ca te-ai nascut sa pierzi, ca meriti mai putin, decat cei din jurul tau....? Sa crezi ca nu esti suficient de bun incat sa meriti, nu toate cele mentionate mai sus, ci macar una. Orice forma ar lua aceasta gandire inseamna sa te devalorizezi sau subapreciezi.<br /><br />Poate ca greseala realmente se afla in alegerile noastre, in faptul ca nu stim sa vedem ce este mai bine pentru noi. Dar intr-o lume a schimbarilor cine ne poate garanta ca un pas sau altul este mai bun sau nu pentru noi. Ceea ce este cu adevarat greu pentru noi sunt decizile cele mai dure. Cele definitive, dar din nefericire de cele mai multe ori le luam in graba sau nu le "digeram" asa cum trebuie, pentru a fi convinsi ca totul se afla sepre binele nostru. Sau poate ca binele nostru nu este cel care il vedem noi...si atunci....suferim, ca ne facem chiar noi asta in mod intentionat, sau nu.<br /><br />In momentul in care incepi un drum este greu sa renunti la el, dar ce faci atunci cand el nu duce nicaieri, unde gasesti resursele pentru a continua? Nu vreau sa renunt, la nici o hotarare luata pana acum...nu cred ca as avea puterea necesara sa ma intorc din drum si pornesc din nou...Imi este frica si bangui de fiecare data dupa un semn, un semn ca pot continua. Chiar cand toata lumea imi spune ca ar trebui sa renunt eu ma incapatanez mereu sa cred ca am dreptatesi ca acel semn exista si intr-un loc pustiu. De cele mau multe ori oamenii te catalogheaza drept nebun...ei si ce..sunt o nebuna...caci numai un nebun se incapataneaza sa spere si sa traiasca mereu cu aceiasi incedere in oameni....De multe ori si eu simt ca m-am saturat de mine.....dar nu pot sa ma schimb. Asa sunt eu....<br /><br />Unde e ascuns acel izvor nesecat de speranta, as vrea sa aflu ca sa il gasesc si sa il sec, pentru ca daca nu ma seaca el pe mine de viata. Va continua...Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-83644266320934543982011-02-04T23:05:00.002+02:002011-02-15T22:32:57.167+02:00Fiecare drum isi are pretul....Orice gand pare nimic in comparatie cu un cuvant, iar orice cuvant pare nimic in comparatie cu un gest, orice gest pare nimic cu....cu ce? Unde trebuie, de fapt, sa opreasca dorinta umana de mai mult? Poate acolo unde, in realitate ar trebui sa se termine dorinta noastra de a obtine tot mai mult ( si aici nu ma refer la avaritie), in a dori sa fim cat mai buni, cat mai destepti, cat mai, cat mai.... Fiecare drum isi are pretul....? da, asa e...din pacate. Atunci cand vrem sa facem ceva, sa urmam un drum, un vis, o iluzie, ne asumam de la bun inceput ( voit sau nu) o multime de riscuri. Ca de exemplu, sa esuam, Muncim ptr ceva si riscam in orice moment sa ne trezim cu mainile goale, cu sufletul gol, cu sperantele la pamant, si cu visele facute praf...<div><br /></div><div>Mda....nu e corect...Nici viata nu e corecta, viata, oameni, poti spune ca Dumnezeu te pune la incercare....Dar de ce sa pui totul in seama lui Dumnezeu saracul, cand si asa are o planeta intreaga de condus. In realitate pana si a merge pe strada e mult foarte riscant, dar a-ti asuma "greseala" de a-ti implini visul...? Orice gest pe care il facem e incacat de o anumita semnificatie, iar aici orice idee scrisa ascunde de trei ori mai multe ganduri, si poate triplul lor sentimente. <br /><br />Atunci insa, cand ne incapatanam sa ne indeplinim visele alegem sa luptam pentru ceva atat de nesigur incat mereu esti de parca ai tine in mana nisip...posibilitatea de a-ti scapa printre degete e enorma.....si ce faci....nu mai risti?.....ei bine in sensul asta sunt o nebuna convinsa....<br /></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-37451884151275271542011-01-03T21:50:00.008+02:002011-01-04T00:28:53.614+02:00Idei, ganduri<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9G-rFWHoUlHfyBfkP08_AAhSN28QKccgOx-kQEkBeogHZNXFcqImy0UgrgxuDLU2iTOFlldv0BdD8bDerGzkxcEfQ5I4-ZLx-52ltFwRGpqml3TkNHpotgwis25amq9_xnoppoaqUguqy/s1600/P120910_18.350002.JPG"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi9G-rFWHoUlHfyBfkP08_AAhSN28QKccgOx-kQEkBeogHZNXFcqImy0UgrgxuDLU2iTOFlldv0BdD8bDerGzkxcEfQ5I4-ZLx-52ltFwRGpqml3TkNHpotgwis25amq9_xnoppoaqUguqy/s320/P120910_18.350002.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5558090148297794402" /></a><br /><br />Iarna......aceiasi poveste de fiecare data, zapada alba, frigul, linistea, piesajul de vis...amorteala de afara....Este foarte placut sa stai in casa la o cafea sau un ceai si sa privesti inghetul de afara, la fel ca si cand esti afara si te gandlesti la cat de placut este in casa... Dar de fapt la ce gandesti cand iti zboara mintea la <i>acasa? </i>La confortul ce te asteapta? La linistea din casa? Sau la persoanele dragi care stii ca sunt acolo pentru tine? <div><br /></div><div>De ce trebuie sa fie Craciunul sa ne amintim ca suntem oameni? Ca iubim, ca plangem, ca radem, ca ne intristam, ca traim.....ca putem fi mai buni......? Si tot pentru ca vine Craciunul aruncam sute de lei pe mancaruri pe care in mod normal nu le cumparam? Suntem prin natura noastra risipitori,ani aroganti, neincrezatori, risipitori......risipitori in tot....bani, viata, iubire.....Singurul lucru pe care nu l-am vazut si nici nu l-am simtit iana asta a fost spiritul sarbatorilor.....Cred ca cel mai pregnant sentiment al meu a fost o enervanta oboseala si adanca tristete....care parea ca vine dincolo de gandurile mele...parca de undeva din adancurile sufletului meu.... </div><div><br /></div><div><br /></div><div>Un sentiment ciudat...parca as fi vrut sa alung din gandurile mele toate persoanele care intr-un fel sau altul m-au dezamagit...... as vrea sa pot sterge dintr-o data tot ce nu vreau sa imi amintesc sau ce nu as fi vrut sa traiesc....dar astea cred ca ar fi prea multe...din pacate...cred ca s-ar insuma undeva la peste 70% din viata mea....si numai cand ma gandesc la asta imi aduc aminte cat de frustranta este viata mea de pana acum. Ma uit adesea la zapada de afara si ma uimesc de fiecare data cat de frumoasa este, alba, fina, senbilila, caci se poate topi foarte usor...dar totusi atat de daunatoare cateodata, atat de rece........</div><div><br /></div><div>Ceea ce nu reusesc niciodata este sa fiu la fel de rece ca ea, iar asta ma intristeaza si ma face de fiecare data sa sper cu aceiasi inocenta si prostie. De ce ar fi lucrurile mai bine de data asta? Intervine, din nou, aceiasi nedreptate unii primesc totul de-a gata altii nimic...si ce muncesc sa obtina pierd...si mai au si ghinion cat cuprinde......</div><div><br /></div><div>Drumu-i lung.....cararile adanci.....poate reusesc data viitoare sa scriu ceea ce vream sa scriu.... </div><div><div><br /></div><div><br /></div></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-84319713725861863132010-12-06T12:05:00.003+02:002010-12-06T18:56:26.882+02:00Myra<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDndkV23NiKYq-MXlFhP51iFevzXSwja2pfqjPXNFmb0DHYrpjttRov-DyP5LfXIr0aBqms-wjNnmWxCe1nRC3kg8dwcih3LrMNLtFGjgAnDCXk1-efINIdlJyoi_H2eK9N91_drpjEESI/s1600/the_end_of_autumn__by_casheefoo-d32ob35+%25281%2529.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDndkV23NiKYq-MXlFhP51iFevzXSwja2pfqjPXNFmb0DHYrpjttRov-DyP5LfXIr0aBqms-wjNnmWxCe1nRC3kg8dwcih3LrMNLtFGjgAnDCXk1-efINIdlJyoi_H2eK9N91_drpjEESI/s320/the_end_of_autumn__by_casheefoo-d32ob35+%25281%2529.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5547556868275733874" /></a><br />Soarele stralucea puternic, caldura si linistea trecatorilor grabiti tradau o toamna tarzie ce in mod normal trebuia sa semene a amorteala si frig. Pe fata fiecaruia era prezenta in mod tacit o multumire profunda pentru una din cele mai caldurase zile de pana atunci.<div><br /><div><div><div>Aleile parcului pe care le travesa zilnic si bancile dese o indemnau sa se intinda si sa zaca asa la soare acest lucru facand trecerea prin parc un adevarat test de rezistenta spre deosebire de zilele in care era frig si abia astepta sa ajunga in clasa la caldura. O intrebare nu ii dadea pace deloc: de ce o astepta Anlym de fiecare data de la iesirea de la ore si o insotea tacut pana acasa?</div><div>Daca se intampla sa aiba mai multe ore ca ea reusea sa faca ceva astfel incat sa plece mai devreme. Dar de ce? </div><div><br /></div><div>O tristete adanca se ascundea in fiecare coltisor al fiintei sale asemenea intunericului ce cuprinde o incapere parca ar reusi sa o detina, iar fiecare luninita nu reuseste sa descopere decat parti mult prea mici pentru a face un intreg. La fel isi simtea si ea sufletul rupt in mii si mii de bucati, nereusind sa vada imaginea de ansamblu, adica motivul clar al dezamagirii sale. Stia doar ca fiecare motiv participa intr-un fel sau altul, dar nu masurile exacte. </div></div><div> </div><div><div><div>Zari in fata sa o figura cunoscuta ceea ce o irita caci ii lipsea si cea mai mica dorinta de a deschide gura in scopul unei convesatii de politete, asa ca pleca in pamant privirea pentru a evita orice contact vizual. Facuse acest gest ca pe o ultima incercare de a evita un chin inutil chiar daca stia ca va fi trasa din nou la raspundere ca nu e atenta pe strada si nu saluta prietenii parintilor, dar gandul ii zbura mereu doar la caietul de notite nefolosit inca si primele ganduri ce ii vor umple paginile. </div><div><br /></div><div>Acesta era refugiul sau pentru toate frustrarile, o portita de iesire spre lumea in care nu trebuie sa isi ascunda sufletul de teama ca va fi ridiculizata pentru <i>"aspiratiile ei mult prea inalte", </i>gandul i se intuneca cand isi aminti cum il pieduse pe cel vechi fugind dupa autobuz. Sentimentul asta o intrista asemenea cum te doare cand iti dai seama ca ai pierdut o parte din tine, din sufletul tau, durerea semana a dezorientare, lipsa unei apartenente sau chiar pierderea unui prieten drag...cel mai drag caci acele pagini insemnau singurul prieten adevarat avut in atatia ani. Si totusi cum il scapase?</div><div><br /></div><div>In contradictie cu veselia de afara, Mira se simtea tot mai trista si mohorata. Vantul usor, dar rece o deranja deoarece ii incurca parul dificil, iar soarele ii parea mai mult enervant decat placut.</div><div>Razele ii luminau parul castaniu, iar ochii de un verde crud- inchis tradau o tristete aparte ascunsa adanc in suflet. Fata alba, fara insa sa para palida radia de caldura iar toate trasaturile corpului ii erau in contradictie. Spatele nu il tinea drept ca de obicei reusind sa ii ascunda elenganta miscarilor ce ii completau perfect replicile bine gandite, cateodata intepatoare alteori sarcastice, ce resuseau de fiecare data sa trezeasca simpatie sau respingere. Hainele casual, perfecte pentru iesiri sau plimbari, dar nu pentru scoala aveau intentia de a sublinia falsa rebeliune, deoarece acea dimineata era una din putinele zile in care isi permitea insasi sa aiba aceaisi neapasare caracteristica fiecarui elev. Pentru ca aceste momente erau foarte rare nici un profesor nu ii zicea nimic, iar in ziua respectiva nu era ascultata sau intrebata ceva, decat daca prezenta interes pentru subiect sau ora. Atitudine ce se putea asemana mai mult cu un pact secret, consimtit mental intre profesori. Pact ce il intuia si care o enerva de fiecare data, caci astfel de zile erau singurele erau singurele in care isi putea exprima "rebeliunea" si nemultumire generala. Vazand acestea doar ca pe motive de a-i arata care ii este locul si de a-i aminti ca ea, de fapt, este opusul, blanda, supusa, eleganta si docila.</div><div>In fata ei zarea inca o figura cunoscuta pe care dorea cu tot dinadinsul a o evite, dar pentru asta trebuia sa piarda autobuzul spre spre scoala. Se hotari sa o infrunte, mergand in aceiasi postura cu capul plecat si aparent cu mintea in alta parte. </div><div>- Buna!</div><div>- Hm.... mai nou ma astepti si la autobuz?</div><div>- Aaaa...nu eu m-am trezit mai devreme si vroiam sa te vad. Putem sa ne intalnim dupa ore?</div></div></div></div></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-1839444506347437792010-10-07T02:09:00.006+03:002010-10-07T03:13:20.570+03:00Anlym si Mira, poveste partea 2<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge0cnfd3TAHw164OCjQSiVm7mUt8AG_oesy8in2dSEfQdy-v5UIpH3wXuMnLrTf3qmtAsac5E5TUr-OBPu82nmTWlNVFA96XAZD-Ro74hj8rvzBuNdEwL3l4Z0vXUolzBpD5HbRL8T-rJq/s1600/a_walk_in_the_woods_by_dark_art9-d2zkxzh.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEge0cnfd3TAHw164OCjQSiVm7mUt8AG_oesy8in2dSEfQdy-v5UIpH3wXuMnLrTf3qmtAsac5E5TUr-OBPu82nmTWlNVFA96XAZD-Ro74hj8rvzBuNdEwL3l4Z0vXUolzBpD5HbRL8T-rJq/s320/a_walk_in_the_woods_by_dark_art9-d2zkxzh.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5525090100486868226" /></a><br /><br />Viata se scurge iremediabil si printre momentele ce simti ca traiesti cu adevarat si ce faci intre timp? Traiesti. Traiesti asa cum poti, cu toate tristetile, bucuriile, deceptiile si tot ce te apasa. Stii tu oare calator neobosit ce ascunde sufletul meu? Stii tu oare ce nu voi putea niciodata sa rostesc, vei putea citi in ochii mei cuvinte ce nu voi putea niciodata sa le rostesc.... va fi vreodata imbratisarea ta tacuta balsamul ranilor mele? ... 'Maine...dar azi ce are?' Si asa se trezi din visare..<div>- De cand ma urmaresti?</div><div>-De cand ai plecat. Vream sa ma asigur ca ajungi cu bine acasa.</div><div>- De ce te prefaci cca iti pasa?</div><div>- Eu? Sa ma prefac ca imi pasa?De ce nu poti sa intelegi ca imi pasa cu adevarat de tine... nu te iubesc...dar esti foarte importanta pentru mine.</div><div>-Hm....ce usor e de zis: 'nu te iubesc'. Te rog frumos sa ma lasi singura, ma descurc.</div><div>- N....nu pot....</div><div>- Insist...chiar nu pot si nu vreau sa fiu cu tine acum...Vreau sa ma plimb singura.</div><div>- Uite merg in spatele tau, tacut, linistit, vreau doar sa ajungi in siguranta. Te rog frumos!</div><div>Pleca fara sa ii mai spuna vreun cuvant,ochii ii erau goi, privirea nu mai exprima nimic, iar veselia ce o data se oglindea in ochii ei, nu avea nici o urma de speranta. Nu era capabila sa simta nimic, nici bucurie, nici tristete, caci sufletul amortit se trezise atunci la atentia lui, iar acum era incremenit in aceasta situatie din care nu putea sau nu vroia sa iasa. Obrazul fraged de alta data era acum incarcat de nesiguranta, se gandea la multe lucruri, dar mai putin la o modalitate de a iesi din starea asta, stare ce reprezenta de fapt doar o exteriorizare sincera a tot ceea ce simtise ea pana atunci. Intelesese oare el ca aceste lucruri se petreceau in sufletul ei, ca tot ceea ce vedea el acum era doar o parte din ea.</div><div>Mintea ii zbura adesea la el, ce mergea linistit, rabdator in spatele ei, voia sa il intrebe de ce o mai urmeaza daca nu o iubeste, el trebuia sa mearga pe drumul lui spre casa, dar el totusi o urma, devotamentul lui nu se putea explica. In plus toate gesturile lui nu explicau in nici un fel toata atentia lui din ultimele zile, acum se intreba ce facuse totusi cu foaia o luase, o lasase acolo, de ce trebuia sa intrebe lucruri atat de nesemnificative, atat de prostesti. De ce o ranea cu neincrederea lui, ghicise el oare ce isi dorea ea in acel moment? Nu. Fiecare moment trece, iar gestul potrivit de acum 2 minute nu isi mai poate avea rostul caci multe ganduri se pot naste si pot piere in acest interval de timp.</div><div>Mergea linista pe strada plina de masini si de oameni, dar trecea lina de parca nimic din tot ceea ce o inconjura nu exista, doar ei doi. Se opri brusc,se intoarse spre el si astepta sa o ajunga.</div><div>- Cel putin hai sa mergem impreuna, ma simt mai in siguranta asa, dar nu vreau sa zici nimic.</div><div>Incuvinta din cap si mergeau asa impreuna. El o privea neincetat parca de nicaieri s-ar fi nascut o iubire, dar atunci de ce sustinea contrariul? In realitate grija fata de ea, era cauzata de tristetea brusca a Mirei pe care nu reusea in nici un fel sa o inteleaga. Va continua....</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Pentru D. A. ....stiu ca citesti, sper ca citesti....poate vei intelege, sau poate voi intelege si eu....</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-48946001030946407672010-08-21T00:39:00.008+03:002010-10-07T03:13:49.436+03:00Poveste partea 1<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjycUCdn7mt-l3Ezj9WrReQKg2N9tev4lw9n7TeAQ7fxVc93CHNzbEI6QMgi1dDdVpeGy7hJWXxIXl9jc-UiaZ6U-0iFU74jMWLkMpnmnf27ti99H8KdOHo_58NN_ApDnJF6anrS9A97Aq-/s1600/familiar_by_Tohlee+(1).jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 206px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjycUCdn7mt-l3Ezj9WrReQKg2N9tev4lw9n7TeAQ7fxVc93CHNzbEI6QMgi1dDdVpeGy7hJWXxIXl9jc-UiaZ6U-0iFU74jMWLkMpnmnf27ti99H8KdOHo_58NN_ApDnJF6anrS9A97Aq-/s320/familiar_by_Tohlee+(1).jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5507631249595322530" /></a><br />".... Cuvintele ... pot desemna atatea lucruri, pot descrie atat de clar si totusi fi atat de vagi. Oamenii, sentimentele, situatiile, toate reflecta trairi profunde, trairi pe care numai un ochi mult prea atent la detaliile obositoare le-ar putea observa. Orice descriere halucinanta a unei societati mult prea constrangatoare te poate determina sa renunti la lupta cu tine pentru a supravietui. <div>Sufletul ... acel cufar nesecat de amintiri si tristeti inca mai suspina dupa acea liniste de copil, inca mai suspina la acele zile de seninatate. Unde au fugit toate copillarile, toate culorile in care imi desenam viata...? Mi-au fost acunse pana si dezamagirile si necazurile de copil, caci m-ati lasat sa ma trezesc singura la realitate, aratandu-mi cat sunt de prostesti...</div><div>Orasu, acel castel plin c printi si povesti de neuitat, sta parca la racoarea unei paduri si umbra unui rau din care inca mai soarbe agale.... Povestea unui oras, povestea altor orase, e a unei persoane... sau poate a miilor de persoane nu ar fi interesante. Nu pot fi interesante caci si-ar fi lasat banala lor viata in mana destinului, a providentei sau a unor fatale coincidente.</div><div>Si acum ma gasesc din intamplare intr-un parc plin de agitatie, in care zarva din jurul meu nu mai poate arata decat ca intr-o oglindire malefica o pustietate molipsitoare.... Molipsitoare pentru ca am imprumutat-o de la cineva, de la un coleg de "joaca" alaturi de care mi-au fost descrise lumi la care nici nu indraznisem sa visez... Am deschis impreuna un drum, nestiut de mine si banguit adesea de el fara nici o finalitate clara. Totusi ma simteam ca un orb care incerca sa se adapteze intr-o societate de oameni normali, fara sa isi dea de gol handicapul.</div><div>Acea carare pe care de la el am inteles ca trebuie parcursa singura ma face sa ma simt ca planta ce incearca sa supravietuiasca in desert... Toate aceste ganduri.... sunt ale mele... toate aceste trairi...de unde vin...? Voi putea eu vreodata sa scriu...? Sa le scriu pentru ca astfel sa ma scap de ele...?Cineva crede ca da.... eu inca sunt mult prea confuza sa sctiu ce cred.... dar cred ca cineva este aici cu mine...in aceasta lume de orbi, in care cuvintele sunt sageti pentru a ne construi propia realitate. .... "</div><div> " - Si....? ce crezi....? Pot castiga concursul...?"</div><div> " - Nu stiu...nu stiu ce zic sincer...e frumos..."</div><div> " - Frumos?"</div><div> " - Da.... La cine te referi in scriere?"</div><div> " - Deci eu iti cer parerea pentru ceva foarte important si tu te temi ca l-as fi dedicat nu stiu cui?"</div><div> Se ridica si pleca lasand pe banca langa el foaia scrisa de mana ei. Vroia sa o urmareasca sa ii poata zice cat este de mandru, dar foaia lasat in urma il surpinsa, cum sa renunte la ceva ce muncise atat de mult?</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div><div>Pentru cineva important...... sa continuam sa credem.... in propile reusite si infrangeri pentru ca sunt parti din noi.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-36684933151583904942010-07-10T19:13:00.005+03:002010-07-11T01:45:31.276+03:00Jurnal de ganduri<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGseFn8LP7gxae4V-YaRXDCmbSI7P3cT98ls_IjbODqXxQOFQM9Vr2lbBU0S1FXjLAswy0qJl4pqyUPl1xUD-DUZMfmI1rXuOuCviEEEEVYSPYyudgfNntNUBPvvTsINz-Ltj6mtxZW-lD/s1600/fadding_by_ivantot.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 146px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGseFn8LP7gxae4V-YaRXDCmbSI7P3cT98ls_IjbODqXxQOFQM9Vr2lbBU0S1FXjLAswy0qJl4pqyUPl1xUD-DUZMfmI1rXuOuCviEEEEVYSPYyudgfNntNUBPvvTsINz-Ltj6mtxZW-lD/s200/fadding_by_ivantot.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5492411513119727618" /></a><br /> Ma simt pierduta in camera prafuita a unor sperante rupte in mii de bucatele ce creeaza in jurul lor un fum dens din care nu pot sa ies. Ma simt istrovita din cauza a tot ceea ce am incercat sa construiesc pana astazi. Miile de castele de nisip ridicate au cazut la prima adiere de vant, iar mainile mele goale si pline de- atatea incercari esuate cauta in continuare fantasmele propiilor deziluzii. Privesc straina la tot ce ma inconjoara, caci am obosit sa reconstruiesc fiecare infrangere, fiecare bucatica din fiecare speranta. Orice incercare irosita adanceste o tacere, al carei haos devine tot mai adanc. Paful amintirilor umple fiecare colt de camera lasand in urma lor doar nuanta gri a propiei taceri. Conturul unui corp istrovit de atatea alergari in neant i se zareste in spatele unei ceti dense . <div><div> Dimineata, ca fiecare dimineata, aduce dupa ea si prima raza de soare ce lumineaza tot mai bine sumbrul peisaj. In camera un pat vechi, noptiere si o fereastra muta incapabila de a transmite zarva de altadata. Aerul este umplut de greutatea fiecarui gand ce se transmite printr-un semnal intermitent este imposibilitatea de a urca pe etajele superioare ale unei cladiri ce alta data se afla in apogeul succesului. Orice urcare reprezinta o evolutie, orice evolutie o schimbare, orice schimbare semnifica modificarea starii anterioare de fapt. O modificare ce inainte parea o evolutie, o transformare normala, astazi pare ceva imposibil.</div></div><div>Orice energie de modificare este astazi pare inutila. Caut, astept umila un semn spre a porni spre o calatorie, o calatorie din desertul gandurilor mele spre neantul asteptarilor in filosofia imaginara a unui visator. </div><div> In mintea mea se anticipeaza imposibilitatea schimbarii unei stari anterioare, caci orice posibilitatea pare astfel ceva aparent si superficial. Asa ma inchid din nou tematoare intre cei patru pereti ai constiintei mele,astept ca si ieri ca usa sa se deschida, usa pe care niciodata nu am inchis-o si pe care niciodata nu am avut curajul sa o deschid. De ce? De frica? De teama ca fumul propiilor ganduri se va risipi. De tama ca, din cauza luminii, nu voi mai reusi niciodata sa adun cioburile cazute pe jos. De teama ca, aceasta straina istrovita isi va pierde posibilitatea de a-si plange mainile goale si de a privi straina in geamul in care o data toata galagia a amutit. A amutit? Geamul? Nu......in camera constiintei nu pot fi geamuri, poate numai oglinzi din care sa admiri galagia soaptelor ce nu te lasa sa renunti. Si daca este liniste? Si daca ai obosit? Daca praful s-a ridicat si tot ce a ramas este pustietatea...? </div><div> Singurul lucru care iti ramane sunt cioburile propiei constiinte, cioburi ce trebuie astranse si aruncate din nou....in aer.. poate va reveni. Daca nu astept.... Astept secundele ce se vor transforma in ceasuri, sau ani, astept sa picure din totalitatea timpului momentul in care voi putea iesi din cercul vicios al unei capcane ruginite....</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-57581148998346583252010-05-28T22:56:00.005+03:002010-05-28T23:29:46.753+03:00Regasire...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPB8nwveyf1YKTlvHLym74a_YQFeZZg4S79jaOsU1CpylA78woOGMXkR0u4ujcm6W9wPzlX_I-yFKpFcPONpaIi4zwtuR4P31htqlNBKepawmpUhJCo_TYVDxsdBzQMvoJBlqaOC7Fx7fk/s1600/Never_ending_by_EliseEnchanted.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhPB8nwveyf1YKTlvHLym74a_YQFeZZg4S79jaOsU1CpylA78woOGMXkR0u4ujcm6W9wPzlX_I-yFKpFcPONpaIi4zwtuR4P31htqlNBKepawmpUhJCo_TYVDxsdBzQMvoJBlqaOC7Fx7fk/s200/Never_ending_by_EliseEnchanted.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5476415988992627314" /></a><br />Si de aici pornesc la drum...fara nici un gand in special....poate doar cu visurile ce inca neimplinite, tac...zacand latent asteptand, parca o sclipire...o liminita...un gand o dorinta. Dar cred ca mai mult de atat tot ce caut e putina liniste, in momentul cand in mintea mea va adormi acel judecator...ce si azi astapta...orice greseala sa o taxeze...si atunci? de ce nu a taxat visurile...de le-a lasat sa mai ramana?...poate ca in momentul in care va adormi...voi putea sa evadez din temnita in care m-a inchis? M-a condamnat...cand?..pentru ce? de ce?....poate ca atunci cand nu am renuntat sa mai cred... ce sa mai cred?..totul..oamenii, viata, bucuriile tristetea....<div> Si azi...ce mai astept...nimic....poate un gand...un gand care sa ma trezeasca din starea asta latenta...cand...oricand...acum..maine...peste ani... astept...pe cineva sau poate chiar pe mine... pe mine sa gasesc ce am pierdut, cand, unde, ce , nu conteaza...doar asteptarea...</div><div>Poate in asta consta toata viata..in asteptarea de ne regasi, caci nu putem accepta cine suntem noi...care este esenta noastra... deci asteptarea...consta in regasire...si astept...</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-28261607153605101362010-05-04T23:59:00.003+03:002010-05-05T00:15:28.174+03:00candva, odata...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLWz9s0ta_ozxUOcPmEAPJZCpEsBahHT8Oi88023Cgs8Dx0J3pcay5gDqrp6MCIGgtUJhZneGJzUol-w7PorXa0tv0VovrjQmNxEzdtdRR2164X7B8wGG8Y-nbLVGaaV-u7WDo5zZBgUcK/s1600/family_life_37.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 143px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLWz9s0ta_ozxUOcPmEAPJZCpEsBahHT8Oi88023Cgs8Dx0J3pcay5gDqrp6MCIGgtUJhZneGJzUol-w7PorXa0tv0VovrjQmNxEzdtdRR2164X7B8wGG8Y-nbLVGaaV-u7WDo5zZBgUcK/s200/family_life_37.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5467526523882085330" /></a><br />Cand?.. Un poate?...De ce?... Pentru.... cand...<div>pentru toate cuvintele....ce nu le-ai rostit cand ai plecat</div><div>cand nu stiu ce vreau.... ma ascund de lume</div><div>ma refugiez in tine... sau in imaginea ce o am in nimte..</div><div>esti o fantasmma....ce traieste doar in capul meu...</div><div>esti si real.... nu m-as putea inoi.... dar niciodata....</div><div>nu ai fi interesat sa spui.... ce vreau sa cred</div><div>ce vreau sa sper.... sunt doar cuvinte desarte...</div><div>doar tristeti inutile...... pentru ca eu... nu exist...</div><div>pentru nimeni... ma ascund in mine.....</div><div>fug departe de lume si sper....</div><div>ca vrei sa ma gasesti.... de vei incerca... te astept....</div><div>sunt doar aici.... si voi fi mereu...</div><div>stau rusinata... pe pat... de parca cineva ma priveste... simt ca imaginatia mea o ia razna </div><div>si tot ce am crezut real se prabuseste intr-o secunda....</div><div>ma simt de parca nimic natural...concret... ar fi fost vreodata.... sa fie ceva....</div><div>cineva.... nu stiu... nu cred ca vreun gand poate mai prinde contur...</div><div>ci doar simt ca in capul meu totul o ia raza....</div><div>ma prabusesc.... si o data cu mine tot cuprinsul meu de idei...</div><div>o avalansa ma cuprinde incet... si ma duce pe un taram necunoscut...</div><div> ce parca stepta pe cineva anume?....nu pe oricine...</div><div>ramane de vazut, daca pot sa regasesc aici ce caut.... sau pe cine caut...</div><div> ........</div><div><br /></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-85446545918309736262010-05-01T21:14:00.005+03:002010-05-01T22:18:34.102+03:00Cand?...De ce?....poate...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj44CwXH1jAG0F2Tl3EiTWKjHQ54xeBofaybLPzi_r6KYFz2r_CkjhDlQSSDzOKXSH-ii8C8degTqgQsZ5QSprrVSFfrgKO9ODssBdaT3CE1QuSDOj8kkCUeU9x2Ai0MJmPvoEji8L4AjRZ/s1600/Lovers_by_Belle_Art.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 175px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj44CwXH1jAG0F2Tl3EiTWKjHQ54xeBofaybLPzi_r6KYFz2r_CkjhDlQSSDzOKXSH-ii8C8degTqgQsZ5QSprrVSFfrgKO9ODssBdaT3CE1QuSDOj8kkCUeU9x2Ai0MJmPvoEji8L4AjRZ/s200/Lovers_by_Belle_Art.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5466381884478068722" /></a><br /><br />Cand te intorci sa arunci o ultima privire, ai grija ce privesti ca e posibil sa zaresti semnul lasat in urma ta...<div>Cand esti prea sus sa ma vezi, ai grija ca mie imi va fi mereu dor de tine...</div><div>Cand sunt prea departe, visez....</div><div>Cand vreau sa plang, zambesc...</div><div>Cand caut speranta, ma gandesc la maine...</div><div>Cand sunt aici, sunt de fapt departe....</div><div>Cand visez, un zambet perfect...</div><div>Il caut pe al tau... chiar daca nu mi-l amintesc...</div><div>E totusi in mintea mea...si totusi atat de departe incat nici in ganduri nu te mai aud...</div><div>Ce zambet te poate aduce aici?....ce cuvinte ma pot convinge ca nimic nu e real....</div><div>Ce ganduri? Ce sperante?... Ce poate alunga furtuna din mine si aduce linistea dupa care sufletul meu plange mereu....</div><div>As vrea sa pot desena....chipul tau in aer....sa il privesc neincetat...</div><div>Sa devii gandul meu....pana ma confund cu tine...</div><div>sa ma gandesc departe... sa fug in lume....</div><div>Intr-un oras departe.... departe de tot ce ma inconjoara...</div><div>Sa fug in orasul desenat de mine.... ce a inceput cu chipul tau....</div><div>Sa plang lacrimile... ce se vor tranforma in sperante...</div><div>Ce vor deveni pasari nemuritoare... ce vor zbura departe...</div><div>Si eu voi fugi cu ele.... Voi fi departe....</div><div>Dar imi voi lasa corpul aici sa fiu sigura ca ma gasesti... Si daca nu ai grija ca m-ai pierdut pe drum...</div><div>Tu nu esti niciodata langa nime....</div><div>Si de te simt mereu de parca ai fi?</div><div>.....</div><div>De ce cred mereu ca totul e o amagire?...</div><div>Vreau sa trec mai departe si totusi... nu pot....?</div><div>Nu pot.... Nu pot...? Nu pot sa ma mint....?</div><div>Iluziile din fata mea.... Sunt doar atat: iluzii....</div><div>De ce? Desenele din aer nu devin niciodata realitate....</div><div>Si ma trezesc mereu la acelasi...vis...</div><div>la aceasi vis... printre fumul lasat in urma lui... singura...</div><div>o lacrima curge incet pe obraz...poate? </div><div>Poate, e o speranta... ? nu.....</div><div>De ce nu? pentru ca ele, sperantele m-au adus aici....</div><div>Si o data trezita la realitate... parca vreau sa mai adorm o data... </div><div>Ca visele sunt asa frumoase.... si realitatea....</div><div>Si realitatea...e doar atat: realitate.....poate mai adorm... somn usor...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-76995145512787960492010-04-01T00:09:00.007+03:002010-04-01T00:23:45.139+03:00Idei, ganduri, oameni....vise<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgl0EZhpTr-kckjFTw98ihHz9DhMLM7fK2GhhHClo9ktOzLJ3ar2VxtC_0-WqMifocSR7X5dD2IeAeDIoUAOXj2teVdNKj2qPYOgUPMatW8t8AONXPDtyTytrV67q6nTWMO2y_6ccI1X7J1/s1600/My_favs_by_Angelsanctuary1.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 143px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgl0EZhpTr-kckjFTw98ihHz9DhMLM7fK2GhhHClo9ktOzLJ3ar2VxtC_0-WqMifocSR7X5dD2IeAeDIoUAOXj2teVdNKj2qPYOgUPMatW8t8AONXPDtyTytrV67q6nTWMO2y_6ccI1X7J1/s200/My_favs_by_Angelsanctuary1.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5454911631197721234" /></a><br /><p class="MsoNormal" style="text-indent:2.0cm"><span style=" line-height:115%;font-size:12.0pt;"><span style="mso-spacerun:yes"> </span></span><span style="line-height:115%;Times New Roman","serif"font-family:";font-size:12.0pt;">Nu vreau s</span><span lang="RO" style="line-height:115%; Times New Roman","serif";mso-ansi-language:ROfont-family:";font-size:12.0pt;">ă culeg nicicând gânduri străine, ci doar sa alung din minte ideile altora, fantasme neculese, să desăvâreșesc fiecare clipă prin acum. Caut privirea ce nu judecă tristețea și atingerea ce mângâie gestul stângaci. Nu caut infinitu-n material, pretenția de profeții și nici har de profet, ci doar siguranța într-un mâine liniștit. Tu știi? Știi ce-nseamnă un ”acum neîmplinit și gol? <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent:2.0cm"><span lang="RO" style="line-height:115%;Times New Roman","serif";mso-ansi-language: ROfont-family:";font-size:12.0pt;">Nu știm oare cu adevărat relativul în acum și absolutul în univers când tot ce pot să percep e un acum incețoșat sau un viitor neclar... neclar? Oare ce de? Oare de ce sa mă arunc în uitarea de mine când nu vreau decât să percep prezentul prin perspectiva cunoașterii de mâine. Alungă orice gând și-l vei vedea pe acum în toată goliciunea sa,<span style="mso-spacerun:yes"> </span>aceiași goliciune asemeni oricărui suflet ce se dezbracă în fața obiectului de contemplație, determinându-l să revină neîncetat asupra lui. Ce fascinație are neprețuitul adevăr pretenție de recunoaștere, atunci care este adevărul dintre noi toți, oamenii? Care este adevărul meu si al tău? Unde îl pot găsi? <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent:2.0cm"><span lang="RO" style="line-height:115%;Times New Roman","serif";mso-ansi-language: ROfont-family:";font-size:12.0pt;">Plâng în fața lumii cu lacrimi știute doar de mine, fiecare lacrimă reprezintă un gând, fiecare gând o idee, fiecare idee un adevăr valabil acum, fals în trecut și totodată necunoscut de nimeni. Căci adevarul meu, e doar al meu și atât, el nu are valoare pentru tine, sau pentru altcineva și nu a avut niciodată. Nu te vei raporta la mine, caci îți este imposibil să-mi cunoști lumea când tu ai stat doar acolo, în lumea ideilor mele, căci asta reprezinți tu: o idee și atât. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-indent:2.0cm"><span lang="RO" style="line-height:115%;Times New Roman","serif";mso-ansi-language: ROfont-family:";font-size:12.0pt;"><span style="mso-spacerun:yes"> </span>Uneori cred că visez cu ochii deschiși și nu știu unde să mă opresc, sau poate mi se întâmplă să confund creația minții mele cu realitatea. Fantasmele, gândurile, sentimentele mele mi le simt ca pe niște judecători necuțători ce mă determină să mă ascund. Unde poți să te ascunzi de tine, când simți că ți-ai trădat și ultimul strop de loialitate pe care îl aveai. Față de cine? Poate de tine, că ceilalți nu pot cunoaște acest sentiment la tine când chiar tu te simți cel mai mare dușman al tău... mai caut....poate găsesc o ascunzătoare și totuși poate prăpastia e atât de mare încât poate regăsec și acea stăină... aruncată demult. Acea stăină ce încă mai crede în oameni.<o:p></o:p></span></p>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-3371503533341293482009-09-21T23:08:00.010+03:002009-10-27T02:33:52.567+02:00Iubire, iubire, iubire...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl6kcLEMYj9bP24ynYUup2AG29jkARrC6Y4HzdRyuieG54k4dA6gtVeaIL4d1kslkFbjt4iWULDPpFfm8OA927xQnOpPKBdoyCnAI-xb9neYFJp239-oqNbdz2q8OlFmOM6y_MMv6hCd2t/s1600-h/die_verlorenen_by_Toonikun.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 225px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjl6kcLEMYj9bP24ynYUup2AG29jkARrC6Y4HzdRyuieG54k4dA6gtVeaIL4d1kslkFbjt4iWULDPpFfm8OA927xQnOpPKBdoyCnAI-xb9neYFJp239-oqNbdz2q8OlFmOM6y_MMv6hCd2t/s320/die_verlorenen_by_Toonikun.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5397070483826820866" /></a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiozlB6NGBhTS54fLF9fk8r1MEb0E4LTh0dNDHDH0IEkbFz2iV7SaIP8KRhML0NeNNR5bENnHbNxkjace5ST3IrCnWIrUMxuXcypH4OTOtVLYkPHAmhWr-TRbulF-Wg8xoBiqqjGxeIwv7/s1600-h/Love_me_by_hanazakarii.jpg"></a><div> Dragostea...eeeh ce visatori ne face ea... Dar ce faci cand visele nu se implinesc si ne trezim la realitate. Cum te trezesti din euforie fara sa te simti parasit, tradat sau mintit....si asa se nasc in sufletul nostru sentimente atat de dureroase.... uiti ca exista cineva ce te poate face sa zambesti larg.</div><div><div> Ma gandesc adesea daca oamenii ce trec grabiti pe langa mine pe strada mai stiu ce inseamna ore tranformate in secunde in niste ochi ai unei persoane ce poate face totul sa zboare. <div> Nu, tot ce scriu acum nu sunt rezultatul unei unei visatoaare, ci ma gandesc: ce sunt acele lucruri ce te fac sa renunti, sa te lasi prada unui sentiment, sau altfel e mult prea sistematic poate o combinatie potrivita aunor elemente ce ne incanta? Si totusi ma intreb: ce e iubirea, atasamentul fata de o anumita persoana, dar nu orice persoana, numai ''alesul'' sau ''aleasa''.<div> Liiceanu spunea ca ceea ce ii protejeaza pe oameni de o posibila prabusire psihica e asa-numitul "sistem de iluzii"- adica iluzia ca totul poate fi bine, ca poti iubi sai fi fericit, sau ca aceasta lume poate fi buna. Trist, trist sau adevarat? Adica daca chiar totul este o iluzie si noi avem acest ''sistem de iluzii'' doar ca pe un fel de scut protector impotriva realitatii?</div><span class="Apple-style-span" style="color: rgb(0, 0, 238); -webkit-text-decorations-in-effect: underline; "><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2K9R-x2JCI4C6pG2IGincRqK5AUzypRAeDBvcOK7TLGES_JSr1s5b0P1m4wStwbjERs4ZnfNL3WprOZX6ZXujJVDBwTm3Prozab9aMCLj2uzoC3JcfgaenxJ4hcErS92NFyY4sYWPTNyo/s200/Love_me_by_hanazakarii.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5397070773112483442" style="float: right; margin-top: 0px; margin-right: 0px; margin-bottom: 10px; margin-left: 10px; cursor: pointer; width: 180px; height: 200px; " /></span><div>Oare nu este iubirea asa cum spune el mila fata de noi insine proiectata asupra altcuiva? Poate sa fie iubirea doar acest un fel de mila? Se poate sa existe doar aceste tipuri de mila? Mila, iubire, atasament, disperare, ura? Poate sunt nuante ale aceluiasi tip de sentiment? Parti negative sau pozitive ale unui sentiment unic fata de lume, sau persoana. Poate atasamentul sau dorul sunt fetele aceleasi monede, la fel ca si iubirea sau ura...?</div><div>Ceea ce este si mai greu de inteles este usurinta cu care ne lasam calcati in picioare doar de dragul amorului...iubrii fata de o persoana, sentimentul ca daca ne vom lasa madria la o parte sii ii vom face pe plac poate ne va privi cu respect sau poate de ce nu, cu aceiasi iubire. Dar totul sunt niste iluzii si asa se prabuseste un sistem de iluzii si apare '' trezirea la realitate'' sau depresia...? Cum ne cufundam apoi in visare din nou...doar iubind....sau creandu-ne ul alt sistem de iluzii, mai puternic, mai bun...mai real...</div></div></div></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-27305276844740166632009-09-10T23:11:00.005+03:002009-09-11T00:25:40.189+03:00Iubire rationala sau irationala iubire?...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiR1bKcswPYmAeCV5Id954yayN_PUbDNhQtD2sr7EE9M3W47c8lPYuPuXFOXv-Xz5RdNDzgV_oXQCaCrOSxRGBNnljJsjsYA7A1so6YnC4Xi-596kTgdMiYws9EPWqpmBjieJ-GaPrntjGI/s1600-h/END_OF_THE_SKY_by_Ecthelian[1].jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5379947543544051586" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 272px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiR1bKcswPYmAeCV5Id954yayN_PUbDNhQtD2sr7EE9M3W47c8lPYuPuXFOXv-Xz5RdNDzgV_oXQCaCrOSxRGBNnljJsjsYA7A1so6YnC4Xi-596kTgdMiYws9EPWqpmBjieJ-GaPrntjGI/s320/END_OF_THE_SKY_by_Ecthelian%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>De multe ori m-am intrebat, chiar daca poate fi considerat in zadar, ce este iubirea? Daca poate, fie stiinta prin biologie, hormoni,etc fie romantismul sau chiar religia sa o explice... totul in schimb mi se pare amagitor. Nu este vreau sa anunt inca de la inceput un gand fluturatic sau visator, ci poate frica...frica fata de ceea ce simtim. </div><br /><div>Cum poate un om care iubeste sa renunte, de multe ori la demnitate, la mandrie. Si da zic corect, mandrie pentru ca, desi este considerata un pacat in religie, intr-o lume a arogantelor si a legii celui mai puternic acest pacat numit mandrie, este un rau necesar. De ce ajunge acest biet cersetor de iubire sa venereze , iubitul/iubita de langa el asemeni unei zeitati? De ce i se preda intru totul fara sa se mai gandeasca la consecinte? Putini oameni in zilele noastre mai indraznesc sa dea totul pentru un zambet, o privire sau o imbratisare sincera...</div><br /><div>As putea spune ca acest lucru e trist... dar nu e asa, e doar unul real. Putini oameni mai au acea nebunie, dar nu stiu sa zic daca acesta e un lucru bun sau rau, nu vreau sa critic, nici sa laud, doar sa precizez si sa analizez niste lipsuri, sau posibile lipsuri ale unei lumi defectuoase, rigide si arogante. Dar analizand acest lucru in substraturile sale ma gandesc la ceva: nu cumva cei care cer iubire au, de fapt, nevoie acuta sa simta un control absolut al persoanei de langa?! Nu zic aceste lucruri in zadar, ci doar din cauza urmatoarei idei: persoanele ce se hranesc cu iubire si nu pot sta fara ea, atunci cand cer iubire stiu ce implica ea; atasament, chiar cateodata dependenta, afectiune sau iubire si alte sentimente de genul asta care in realitate te fac dependenta de persoana iubita.</div><br /><div>Astfel acele persoane( cele care cer iubire) stiu in mod instinctiv asta, deoarece si la ele se intampla acelasi lucru si ''reclama'' o dependenta celui de langa ei de ea. Cu alte cuvinte mai simple: X iubeste pe Y, astfel X stie ca Y este dependent de el pentru ca la urma urmei si X este dependent de Y;numai ca nu arata cat Y. Si asa ''se duce pe rapa'' toata independenta si libertatea lui Y, acest lucru intamplandu-se cu acordul lui (cel al lui Y).</div><br /><div>Ce se intampla atunci cand cel de-al doilea nu este rasplatit pe masura asteptarilor, apar sentimente contrare iubirii, nascute in esenta, din aceiasi, cauze sau altfel spus aceiasi persoana. Insa ajungand la aceste idei am putea concluziona ca iubirea sau celelalte sentimente, aferente sau contarare iubirii, sunt cauzate oameni, in interiorul sufletului (ca eu cred asemenea religiei ca ''sediul'' constintei este in suflet, sediul constintei si al sentimentelor) si sunt dedicate oamenilor. Dar oamenii nu stiu ce sa faca cu ele si cum sa le foloseasca intr-un mod cat mai pozitiv si asta chiar este trist. </div><br /><div>De aici apare o dilema: de ce oamenii asteapta mereu sa primeasca ceea ce dau? nimeni nu ii asigura la inceput ca asa se va intampla, dar mai ales nu se asteapta ca sentimentele celor de langa ei sa nu fie identintice (caci logiga sustine indarjita principiul indentitatii, conform caruia nu sunt doua lucruri identice in lume, realitate). Oamenii sint diferit mai ales se exprima diferit, iar atunci cand exista un ''deficit de sentiment''(sa folosesc acest temen ce mi se pare ca este chiar putin comic in comparatie cu tema) ce fie este ascuns, fie este receptat gresit de cel in cauza. Dar regulile nescrise ale junglei ne indeamna sa ne ascundem trairile cele mai interioare pentru ca cei de langa noi sa nu profite de ele, astfel ajungem la concluzia ca de doua ori aici este vina ceui care da iubirea. Si nu vreau sa fie inteles ca un ton ironic, ci ceea ce este, adica o concluzie reala si sincera deoarece in societate si mai ales in iubire trebuie aplicat acel motto ce spune ca fiecare om trebuie sa dea ce primeste. Deci el atunci de ce sa dea iubire cand primeste control, sau nu cumva cel ce incearca sa controleze vrea la urma urmei sa fie controlat? Misterioasa dilema... si totdata o alta idee de gandit si disecat...</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-6755160917700316122009-08-30T20:52:00.007+03:002009-09-09T23:57:02.890+03:00Visele vin de departe: din suflet...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9GKXCgeYyV9cweGNwnVBVeRwHL4SdsWcTw9lUadjGgZyoqno_tIX-Q6TJDT6-C1fBUgY0j1eG3CSGVSoQ1jyZD_hGFOnI8DmFA7uF5J8URBY2pbZOx7_DAMn_O2gM8YG0B1c0_pvhycGp/s1600-h/Smile_by_Kyoko_Taide[2].jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5379573198112123410" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 242px; CURSOR: hand; HEIGHT: 320px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9GKXCgeYyV9cweGNwnVBVeRwHL4SdsWcTw9lUadjGgZyoqno_tIX-Q6TJDT6-C1fBUgY0j1eG3CSGVSoQ1jyZD_hGFOnI8DmFA7uF5J8URBY2pbZOx7_DAMn_O2gM8YG0B1c0_pvhycGp/s320/Smile_by_Kyoko_Taide%5B2%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div> Ceea ce ma surprinde si mai mult la oameni de fiecare data e usurinta si rapiditatea de a da sfaturi. Fiecare are pregatit pentru tine atunci cand nu esti intr-o forma buna...sa zicem... un sfat, dar mai ales indemnul vesnic: zambeste sau lasa ca trece... E destul de banal si trist... dar asta nu e ceea ce ma intriga...ce ma intriga cu adevarat e gandul acestora, sau mai bine zis convingerea ca tot ce spun e fara urma de indoiala cel mai bun drum, cea mai buna alegere pentru tine.de ce? de ce cred ca o parere aruncata in vant costa mai mult ca un adevar trist, un alt adevar fata de al lor... </div><div> Ma uit deseori la oamenii ce trec pe strada pe langa mine si incerc sa le ghicesc pe fata durerea ce ii apasa, chiar daca de multe ori nu e nici un fel de tristete care sa le intristeze visurile... Poate ca fiecare om viseaza, asemeni unei printese, sa fie salvat de zmeul cel rau: aici cu sens metaforic. Adica sa vina la el o persoana si sa reuseasca sa ii scoata din realitatea lor cruda...ce nu indraznesc sa creada e ca ei sunt propii lor calai si nimeni nu poate sa faca asta decat ei insisi.. </div><div> Si atunci de ce nu indraznesc? poate e lipsa curajului sau poate e prezenta resemnarii. poate intr-o zi voi incepe si eu ce imi doresc de mult.. dar pentru asta am nevoie de mult curaj si indrazneala... poate intr-o zi... curand... </div><div> Cei mai lasi, cred eu nu sunt cei care nu isi realizeaza visurile, cei mai lasi sunt cei care nu cred in ele... si prin visuri ma refer la oameni cu sprante si teluri, dorinte, nu venic visatori ce se hranesc cu iluzii si sunt rupti de realitate... Deci reteta: visati, aveti curaj si indrazneala si un pic de noroc. :)</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-69275923040597029322009-08-04T01:17:00.002+03:002009-08-04T01:39:49.235+03:00Victorieee!!!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4BBKBH6Hxf_8PaIkOrPeUZOIObdQmU_4abVLPyud1KiRYH5yyT0n5a8JGdLh4hlZ7kNS3dZXyQybsPBFdlcV3EGF68GTzv_rwTxKlO2jrSx8u1p6Lm-mhIIf4PgJjELGfKtYnYsfyCbjn/s1600-h/AngelBirth_by_alexiuss.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 178px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4BBKBH6Hxf_8PaIkOrPeUZOIObdQmU_4abVLPyud1KiRYH5yyT0n5a8JGdLh4hlZ7kNS3dZXyQybsPBFdlcV3EGF68GTzv_rwTxKlO2jrSx8u1p6Lm-mhIIf4PgJjELGfKtYnYsfyCbjn/s320/AngelBirth_by_alexiuss.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5365870908101486930" /></a><br /><span class="Apple-style-span" style="color:#663366;">Asta strig eu in lupta cu mine insami... Nu stiu cine a invins, daca binele sau raul, dar uitandu-ma inapoi nici nu mai conteaza. Tot ce sunt si tot ce am sunt numai bogatii valorizate poate numai de mine: detin mii de idei si sute de ganduri, sentimente multicolore si imensa bogatie a unui suflet ce incercat de multe hopuri trece mereu peste ele cu aceiasi tenacitate ca in primele dati. </span><div><span class="Apple-style-span" style="color:#663366;">suntem oameni..... si ce oameni mai ciudati... dar azi e zi de sarbatoare.... sufletul meu isi striga victoria si in acelasi timp isi plange infrangerea... Azi am mintit din nou... si am si de ce sa ma bucur, caci am obtinut ceva nesperat: un pas mai aproape de visul meu. De fapt, asta e victoria mea: putin mai aproape de ceea ce imi doresc... Un sentiment placut...linistitor, care in acelasi timp te instiga sa lupti...desi stii ca nu poti sa faci cat foarte multe...sau in cel mai bun caz sa avansezi cu viteza melcului, dar atent sa te pierzi pe drum...Si totusi, infrangerea parca nu imi da pace, infrangerea ca am mintit, si ca nu am facut pace cu mine insami, acceptand ce sunt la urma urmei: un om ce greseste, dar care din pacate traieste greu cu greseala propilor fapte... e bina ca sunt lucruri ce ma fac inca sa zambesc si din fericire, azi am cateva in plus...deci continui sa pledez pentru campania mea de a darui un zambet persoanei ce conteaza pentru tine si va aprecia...</span></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-24095479311164524562009-08-02T00:06:00.006+03:002009-08-02T01:14:34.812+03:002.Fericirea dureaza o clipa!<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmD5soFc2dZBTeBGhZMGjlCS5eHKdyuG88VeNgI1xAjic2tx4Y9t2wOdf4mRid4l3nue53N5dxAiVyGwZnD5pCVX2qqygjgNL7n4Zs2Kvdbh37oGclgVdLVrC2E8AUXd6YmVuwtZoPJBx4/s1600-h/DSC00559.JPG"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmD5soFc2dZBTeBGhZMGjlCS5eHKdyuG88VeNgI1xAjic2tx4Y9t2wOdf4mRid4l3nue53N5dxAiVyGwZnD5pCVX2qqygjgNL7n4Zs2Kvdbh37oGclgVdLVrC2E8AUXd6YmVuwtZoPJBx4/s320/DSC00559.JPG" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5365121208948818354" /></a><br /> Oamnenii fug dupa fantasme, sau chiar pot sa le numesc fantome. Sunt lucruri care te sperie si te incanta in acelasi timp, ca si cum ai vrea sa mergi pe doua drumuri simultan, chiar daca te duc in acelasi loc.Dorinta de a domina iti pune stapanire pe viata si nu te poti controla pana nu obtii acel lucru suprem. Ce ne dorim sa dominam? <b>VIATA!</b> Si cliple petrecute cu cei dragi.... ne dorim sa se desfasoare asa cum ne place si asa cum este cel mai bine pentru noi. Mintim, manipulam, inselam, tradam, ascundem, ne prefacem, ne lasam condusi sau poate chiar manipulati de dragul a ceva... A ce? Ce merita toate aceste lucruri? Acel lucru pe care noi il numim<b> fericire.</b> Viata este o insiruire de clipe, clipe pe care le numim fericite sau triste. In mod ciudat cele fericite dureaza o clipa, secunda, cele triste dureaza parca ani in mintea noastra... Oare de ce? Cum se poate aceasta diferenta? Noi facem aceste alegeri, in fapptul ca vedem ce e rau ca pe ceva ce trebui sa il contram, de fapt, in cercam sa controlam ambele sentimente, si cel de feicire si cel de tristete. Viata noi o controlam, noi ne-o facem, prin alegerile noastre, prin faptul ca avem impresia ce putem sa ne manipula sentimentele, viata, oamenii. Credem ca printr-un sarut, privire blanda, sau zambet celalat ne va vedea asa cum suntem. Si totusi, <b>fericirea dureaza doar o clipa</b>? De ce sa incercam sa o cucerim? Mai bine o traim asa cum e! Inodeauna trebuie sa speram.... sperantele vindeca sufletele ranite si le incurajeaza pe cele fricoase....Deci: spera.... chiar daca pare un cliseu ceea ce am spus, eu cred in el, poate ca totusi de casta se numesc clisee, ca au crezut atatia oameni in ele. Si mai cred ca zambatele fac miracole, deci indemnul meu: spera daruind un zambet. Vreau sa pornesc aceasta campanie, daca se poate numi asa, deoarece oamenii au uitat sa dea un zambet curat si sincer si sa spere..... Si asta ma sperie, deoarece ne face sa devenim roboti, oameni fara insufletire....Daruieste un zambet persoanei ce conteaza pentru tine si clipa ta de fericire poate dura mai mult!!!Nu te pot asigura de acest lucru, dar sper pentru tine....<div><br /></div><div><br /></div><div>Aceste idei se vroiau tot incercari de a scrie despre ceva real, concret, dar se pare ca am esuat, din nou. Am esuat lamentabil, dar nu regret, ci doar e un gust amar ca nu am reusit ceea ce imi doream....dar mai e timp...destul... si probabil o sa mai fie si destule inecercari, dar sper in reusite...</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-11732745661356306122009-07-27T01:04:00.003+03:002009-07-27T21:26:12.760+03:00Din cutia cu ganduri<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh18qtLg_mDHXcU4pQIOZKqsLeQl1DIpEiqkHj1kUAeEhkwroEBy_M4EhCv0Hgc33R3WyNzvaQLkmSvelXWAl7MoJfamO0MleMVpXp2Opc_AXv0e8kOxpH7auZgpmYktNeIHNwJd0mhdCUh/s1600-h/d1b4562a31dc3c71992ec85d212186f2[1].jpg"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5362904660248714226" style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 320px; CURSOR: hand; HEIGHT: 258px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh18qtLg_mDHXcU4pQIOZKqsLeQl1DIpEiqkHj1kUAeEhkwroEBy_M4EhCv0Hgc33R3WyNzvaQLkmSvelXWAl7MoJfamO0MleMVpXp2Opc_AXv0e8kOxpH7auZgpmYktNeIHNwJd0mhdCUh/s320/d1b4562a31dc3c71992ec85d212186f2%5B1%5D.jpg" border="0" /></a><br /><div>1.Amintiri... Ganduri...Idei...</div><br /><div>Pornesc ''la drum" cu o incercare de a aduce ceva nou in blogul meu, la indemnul cuiva, ceva mai ''cu picioarele pe pamant''... De ce? pentru a vedea daca acest lucru, acela de asterne pe o " foaie", aici blog, ganduri si lucruri din viata cotidiana, nu idei sau imagini fugitive prelucrate de imaginatie.</div><br /><div>Intodeauna vara aduce ceva nou in mintea si ideile mele, ma face sa descopar, sa traiesc sau chiar de multe ori sa imi schimb modul de a gandi. Nu in zadar spun ca vara, chiar daca, pe buna dreptate se poate crede ca nu conteaza anotimpul, la mine toate aceste impusuri se intensifica vara. Acesta, bineinteles este unul din motivele pentru care imi place vara, iar un altul foarte important care de multe ori ma face ca acest anotimp sa imi fie imsuportabil este VACANTA. Toata lumea vara merge in vacante si pentru aceasta uniformizare sau preluare de obiceiuri consider ca vacanta, in tot sensul ei deplin este ceva suparator. incercand sa fac ceva pentru mine in timpul zilei de vara sfarsesc lamentabil in lucra tot in timpul noptii si eventual continui seriile de zile calduroase si somnolente caniculare. Marturisec intodeauna mi-a placut caldura mai mult decat frigul, dar vara este singurul moment al anului cand imi este dor de gerul acela taios si rece de iarna ce iti trezeste si ultimul gand amortit. Imi place ca indeauna sa urmaresc gesturile oamenilor, este singurul lucru ce nu cred ca m-as plictisi de a-l face, acele proniri neintentionate ce au menirea de a spune atat de multe despre oameni si gandirea lor. Caut in mod subtil , dar profund sa le ingrop in analiza si sa le disec atent, vreau sa vad un om asa cum este sufletul sau gol neatins de ''rugina'' societatii. Ma inec in valul gandurilor mele ce le pastrez ascunse si parca asemeni unor mari comori le car in minte pentru a imbogati de idei, dar mai ales a le pune fata in fata pe cele vechi cu cele noi, sa vad intr-o incercare egoista care pier si care inving, dar ma trezeste un val de cadura, e caldura ce vine de afara si ma cufunda intr-un vis al tacerii... noapte buna... somn usor, ganduri calatoare....va astept sa visam inca o data si inca o data si inca o data.....pe data viitoare...</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-20427285333736960012009-06-28T00:03:00.009+03:002009-06-28T01:08:59.913+03:00Joc de cuvinte...dialog...Ma caut in cuvinte....caut sa ma regasesc in cuvintele pe care le-ai sters<span style="font-size:0;"></span> cand m-ai uitat, cand ai intors pagina si ai plecat. Puteai sa mai stai si sa astepti inca un rasarit impreuna... poate asa ma trezeam si eu la cruda realitate ce imi macina inca cosmarurile.. incerc sa imi alung si ultimul gand vesel, astfel incat sa ma imaginez alaturi de un print calare pe un cal alb uitat de negura timpului... sa fie gandul meu invechit cand visez la printi? mda...poate... si totusi nu reusesc sa imi pun in acord gandirea cu modernitatea timpurilor.... poate nu ar trebui sa visez la printi, ci la bani, haine, si alte lucruri ''interesante''... mda... ma simt ca un fetita imbrcata in rochie de epoca si lasata intr-un mall...haios.. dar nu si pentru mine, mai ales cand '' spectacolul s-a incheiat''... unde sa trimit acea fetita inspaimantata si dezorientata? pe cine sa trimit sa incheie socotelile cu ea in locul meu?.. ce sa ii zic atunci cand ma va intreba: '' unde a fost tot spectacolul promis? unde s-a acuns salvatorul meu? si in loc sa vina cineva sa ma salvezede ce au ras de mine?'' atunci o sa plec capul rusinata si o sa zic: ''imi pare rau!!!'' dar o sa fie in zadar... nimic nu mai repare o rana, chiar nici cel mai bun unguent din lume, poate doar cineva sa se indure de un suflet pribeag si ranit..''pribeag ''.?? da! pribeag in negura anilor ce a pasit in cosmarurile nepasarii si ignorantei... ha!!ha!! inca mai visez la printul salvator.... nu stiu ce sa zicmai intai ca e patetic sau trist...hhm... cred ca ambele... de fapt, cu totii traim in aceasta realitate trista si patetica, si ne prefacem ca radem si ca traim, prefer sa ma ascund si sa inchid fetita speriata in turnul de fildes pana vine printul (deja devine enervant de trist) printul mult asteptat....deci sa sper ca apare? mai vine? "nu cred" se aude de la fetita...poate ca da... poate ca nu...cine stie? un batran sta la un colt si rade de mine... de ce rade? cum indrazneste sa rada cand el cerseste de la oameni o picatura de viata? de la oamenii ce nu sunt in stare nici sa ii observe existenta, dar sa ii inteleaga deurerea??... dincolo de el, un tanar cu ochi visatori merge agale pe strada si paseste de parca in pasii sai s-ar darama o mie de castele de fum din jurul sau. la ce viseaza? poate la acele lucruri nemaintalinite pe care spera sa le realizeze. si parca.... nu se incadreaza deloc in peisaj... acest tanar visator cu mii de sperante in suflet langa un domn nervos si plin de amaraciune ce probabil va deveni si el la un moment dat cand castele sale vor ramane atat de in urma fata de grijile sale, castele ce nici macar nu le mai vedea intr-o clipa ce vor fi demult daramate... un copil se uita la mine cu ochi mari si intrebatori... daca ar putea vorbi probabil mi-ar spune: ''ce cauti tu, aici, calator grabit si cat de gand sa mai stai? nu vezi ca nu ai nici un loc aici?''.... iar eu cu fata dezamagita i-as spune: '' nu stiu, cred ca m-am ratacit"... " ratacit?pai ce cauti?".... "nici macar asta nu stiu"... ''atunci inseamna ca esti in locul potrivit'' mi-ar raspunde colpilul, dar parca nu as fi atat de surpinsa de raspuns, este totusi unul real, plauzibil, adica cei mai multi din oamenii societatii cotidiene nu stiu ce fac sau ce vor sa faca, atunci cred ca ma integrez perfect. dar problema e alta: eu stiu ce vreau... inca vreau rasaritul mult asteptat...important e sa regasesc persoana sa il ofere... hmm...asta e mult mai dificil...Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-61755289719361438262009-04-29T20:02:00.005+03:002009-05-03T22:29:02.916+03:00Oameni... viata...tu...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH-TnrraWUuVg9aJ6aX2CLpNXrIUl3c75FdKzWwkFqVednjiFCRYaJUuHbyQgT-fZHe3xVM4fcGUlN8qdg-0xWDfnh3psuAfNP0W93-fJ366A-gLC940eWhc7LX50HZzD71FAPVsPhtSyR/s1600-h/Fly_by_KatrinaStranger.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 132px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH-TnrraWUuVg9aJ6aX2CLpNXrIUl3c75FdKzWwkFqVednjiFCRYaJUuHbyQgT-fZHe3xVM4fcGUlN8qdg-0xWDfnh3psuAfNP0W93-fJ366A-gLC940eWhc7LX50HZzD71FAPVsPhtSyR/s200/Fly_by_KatrinaStranger.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5331681930444218754" /></a><br />De ce visurile sunt atât de deșarte? de ce mă indrept mereu cărte greșeli? Azi merg a mia oara printre oameni și totuși sunt mai singură ca niciodată. Ca întodeauna totul în jurul meu se destramă și imi simt sufletul imortalizat într-o perpetua cădere. Stau pe treptele ce duc către un drum ascuns... m-am pierdut de lume și nu știu încotro mă îndrept... Stau ascunsă după un monument ce are un chip bizar de fată și în același timp sec. Încotro se îndreaptă și ultima picatură de ploaie ce cade peste un oras pustiu căci toți oameni au plecat să se ascundă de ei inșiși, căci nu mai suportă apăsarea propiilor gânduri. De ce să mă ascund după aceleași veșnice aparențe când tot ce este în jurul meu nu sunt decât false minciuni? și parcă.... și parcă cineva stă pironit în fața mea ca un sfânt si plânge... Plânge cu lacrimi dulci căci văzându-l parcă pot să mă afund și mai mult în tristețea lui. De ce oamenii plâng?...De ce nu pot pur și simpu să trăiască fără să se mai gândească că mâine nu vor mai avea nimic din ceea ce au? În aceiași oglindă mă văd zilnic și niciodată nu mă regăsesc în ea că sunt mereu un om care a uitat mai inainte de toate să vadă tot ce o înconjoară. Nici o culoare nu pare la locul ei și totul este pal. Zbor și in același timp ma tem de o cădere din înaltul cerului, în adâncul apelor sa mă înec în profunzimea albastrului. Sa mă întrec cu stelele? Ce întrebare...și ele necredincioase m-au condus la tine. Venite dinsă ascunsul Pământului m-au îndrumat pe vânt, direct catre cele mai înalte adâncuri. Tu, prinț de foc, îmi arzi sufletul când caut să te privesc in ochi, ma simt înalta când ajung la al tău gând. Dar tu, prinț ce cauți nemurire nu vezi, nu simți, nu sti ca lumea-i o fantasmă trecătoare si un veșnic ideal de neatins?Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-59818539695771019242009-03-04T23:22:00.004+02:002009-03-05T18:25:54.500+02:00Am ucis un inger...<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhChXXd8gdmUqbLtUXMGu0_mY-4uAhJExZ6DbNhO6daoFb31qMUcT8Jkf0XC_O2Vfa86lhg1L6OKnOjJEc8ZxtJLJsRpo6M2JwqJo_oynkemIRaXDWKCEUOSsULQJZ-p5UyZsF3wJgeaCH4/s1600-h/Ice_Angel_by_Maryxyan.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 160px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhChXXd8gdmUqbLtUXMGu0_mY-4uAhJExZ6DbNhO6daoFb31qMUcT8Jkf0XC_O2Vfa86lhg1L6OKnOjJEc8ZxtJLJsRpo6M2JwqJo_oynkemIRaXDWKCEUOSsULQJZ-p5UyZsF3wJgeaCH4/s200/Ice_Angel_by_Maryxyan.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5309740667228481698" /></a><br />Am ucis un inger...Am ucis un inger cu privirea... I-am ingropat sufleul adanc si m-am prefacut ca nu stiu nimic... Am incercat sa merg drept fara sa ma abat din drum, dar privirea lui m-a impiedicat de fiecare data. Azi a murit un inger, l-am ingropat in prapastia sufletului sau, a cazut adanc lovindu-se de raceala unei amaraciuni izbitoare. Aripile-i inghetate zaceau in orasul de ceata si fum printr ruine si ganduri. Risipite , in zadar, amintirile uitate in ziduri pline de praf ce scurg pe cimentul gol si ultima speranta a carei deziluzie lasa in urma numai otrava, in cea mai pura stare.<div> Otrava ce i se scurge din inima pulsand usor, lent si totdata agitat, patrunzand in fiecare celula din corpul sau. Cui i-a daruit visele sale ce tanjeau latent dupa implinire? Il alunga atemporal simtamantul unei morti in van, iar mirosul parfumului sau mai mult ca oricand viata si neliniste ... Neliniste? Ce sentiment mai ciudat... ”Si restul? Cu restul ce fac? Cui ii dau toata durerea? cine primeste ca dar gandurile mele? Cui ii las toata iubirea mea pala din cauza deziluziei?” Trupul greu si sangerand dupa un zambet si-l odihneste pe o banca, iar un vant mult prea crud vine din fata. Il cutremura si cade pe pamantul rece, intinde mana larg in fata si lacrima finala curge ingetandu-i sufletul..ajutorul nu mai vine... Cine sa se indure de un suflet ratacit si pustiu? De ce dintr-o data lumina calda si blanda se transforma intr-un vant nemilos? Poate asa a fost dintodeuna sau poate ca a devenit dintr-o data mult prea cruda pentru un inger. O lume ce dintr-o data nu vede ca e prea grabita sau e ea insasi prea ranita de propia cruzime si otrava. Lasa capul in jos ascultand ultimele batai ale inimii ce inca mai pulseaza otrava transformata in venin....</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-82212731200562046872009-03-03T23:53:00.007+02:002009-03-04T14:27:11.683+02:00De ce plang ingerii...?<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjW6CAALlkQixslAWxDTpHRAJF2TxFUO4f3XXJnNkWiBEtVW63PoW4tR04w4TsV-WYxjWAufbD4FMxQaunHU_LHmtjBBA-MQzrFYK-nvLAqKMkbtCpOlHtV40lx6PbdqzUMQ2h0OZfc6O0q/s1600-h/Angel____by_LordRavenous.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 157px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjW6CAALlkQixslAWxDTpHRAJF2TxFUO4f3XXJnNkWiBEtVW63PoW4tR04w4TsV-WYxjWAufbD4FMxQaunHU_LHmtjBBA-MQzrFYK-nvLAqKMkbtCpOlHtV40lx6PbdqzUMQ2h0OZfc6O0q/s200/Angel____by_LordRavenous.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5309104231800980242" /></a><br />Am vazut azi un inger plangand...se uita la mine,iar o lacrima ii curgea pe obrazul stang. Oare de ce plang ingerii? Cine poate oare sa ucida iluzia unui inger uitat in ragazul anilor...? Cum sa distrugi o speranta asa frumoasa si pura ca a lui? M-am uitat adanc in privirea lui... Era plina de o tristete aparte si profunda. Ai vazut vreodata o privire de inger? Se afla pe chipuri ca cele de copil sau oameni ce stiu dincolo de orice sa mai viseze... Cum il faci sa zambeasca atunci cand totul e pierdut sau cand a cazut atat de rau incat si-a frant inima in bucati? Cum sa mai lipesti o inima de inger cand nici macar nu poti sa il recunosti dupa chipul sau alb si vesel caci plange si sta ascuns dupa o sfasietoare tristete si durere? Ce cuvinte alese poti sa ii spui pentru a-l face sa mai uite tristetea? Ce cantece poti sa ii canti pentru a-i alina durerea? Am incercat sa alung un suflet ratacit din calea lui si l-am intrebat incotro merge... nu mi-a rasp nimic...probabil era prea grabit sa fuga pe un drum fara final. Probabil nu stie cum sa incerce sa nu fie un chip ce cauta o privire...si poate orice <img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjsSUnvY0Hcu1LQT3ZwFYtp4XekWu8iopQYmjWbrz-lPS_NDvMkZFWYo5SZXkWBKu0gTSijre-f-EXf9d1JG2aWo6P1nC_VRimSMz5QUtYqPEUMP326y5CpAtaiyF3FYrnNCE1OVdJqvQeh/s200/Playing_the_Angel_by_suetlilanglz.jpg" style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 154px;" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5309105033175201554" /> privire, ci acea privire... ce te umple de emotie, acea marea iubire e acea persoana ce numai din privire te dezarmeaza, te face sa iti doresti sa nu ii pierzi privirea si sa o admiri de fiecare data de parca ar fi prima data stiind ca nimic altceva nu mai conteaza.... Dar ce faci cand iti pierzi privirea intr-o zare intunecata si rece... cand nu mai stii ce sa faci?...Cum sa trezesti un inger la viata cand moare... cand sufletul sau sta pustiit gata sa isi dea ultima suflare pe altarul suferintei...? Ai incercat vreodata sa ii ungi ranile cu speranta si sa ii dai sufletului sa bea putin din privirea din simplitatea unui suflet curat... Ai gasit vreodata un astfel de suflet...? Un sufelt de inger ce fara sa te intrebe sau sa iti ceara parerea iti da toata fiinta sa.. cum sa stii sa apreciezi un suflet daca nu are pe fata marca inocentei si sublimului. Cum sa ii cunosti sufletul daca nici te uiti la el sa vezi de ce oare te urmeaza tacut fara sa te intrebe incotro mergi? Cum sa te prefaci ca ai uitat complet ceva ce stii ca mereu te-a insotit.Si daca da ai stiut cum sa il pastrezi?....Si asa <span class="Apple-style-span" style="color: rgb(255, 0, 0);">Am ucis un inger..</span>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-56712769296206629212009-02-25T21:56:00.003+02:002009-02-25T22:39:50.075+02:00Prea tarziu pentru mine<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtBb8i2No6htbccidZkIZTqa_MgUdbdbeE1OSe6I6disK4umOjgigwvdTIwYlvzMxqYCC28aKSiWYRjjVOIHb7Z2z8oOhCHD8sddPbgXb5vxm9X16ck41198U6GDLDZUMdoAqGl88i0gbL/s1600-h/d3ab0f3622c95208e01bf06b3e8f3186%5B1%5D.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 179px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtBb8i2No6htbccidZkIZTqa_MgUdbdbeE1OSe6I6disK4umOjgigwvdTIwYlvzMxqYCC28aKSiWYRjjVOIHb7Z2z8oOhCHD8sddPbgXb5vxm9X16ck41198U6GDLDZUMdoAqGl88i0gbL/s200/d3ab0f3622c95208e01bf06b3e8f3186%5B1%5D.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5306837437344502962" /></a><br />Si te inchid in bolul de cristal<div>Ce pentru tine l-am creat</div><div>Si te alung din al meu gand</div><div>Caci nu-mi da pace si alint</div><div>Si te pierd din privirile</div><div>Ce niciodata nu ai fost</div><div><br /></div><div>Si ma ascund de-un gand hoinar</div><div>Ca de cel mai sfant altar</div><div>C imi e frica sa privesc</div><div>Ce o data ma ajuta sa traiesc</div><div>Si tip si urlu si strig</div><div>Si nimeni nu ma aude </div><div><br /></div><div>Si parca ce nepasare ma cuprinde</div><div>Cand ma gandesc la maine</div><div>Si o umba esti tot mereu</div><div>Si stiu ca va fi greu</div><div>Dar nu sunt un inger </div><div>Din cer picat...</div><div>Si nu stiu ce e iubirea</div><div>Si unde vreau sa o gasesc</div><div>Caci nu vreau sa traiesc..</div><div>E prea tarziu pentru asta... </div><div>Sau pentru mine...</div><div>Caci nu mai cred in iubire</div><div><br /></div><div>Ai ucis, nu un inger</div><div>Ci o viata... caci nu are speranta</div><div>Ai ucis un om in viata</div><div>Ce trist! Si ce banal... </div><div>Sa tot speri, sa visezi si sa pierzi.</div><div>Sa te ascuzi si sa nu gesesti</div><div>Si ma simt un cersetoare</div><div>Si un gand calatoare</div><div>Ce se pierde pe al vietii drum...</div><div>Caci e prea tarziu pentru mine</div><div>Sau poate pentru o iubire...</div><div><br /></div><div><br /></div><div><br /></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8295838123834297931.post-60008928360810633602009-02-15T20:37:00.006+02:002009-02-27T22:39:24.424+02:00Un "fals" eu sau un fals "tu"Dar totusi......dar totusi ce?.... ce, te motiveaza, de fapt sa te implici trup si suflet in viata asta plina de oameni perfizi.... cum poti sa treci peste atatea lovituri?... Sa te ridici de fiecare data si sa incerci sa speri ca va fi mai bine... cum sa nu te afunzi intr-o nefericita nepasare, dar in acelasi timp duceaga pentru ca te face sa nu mai crezi, sa nu mai speri, sa nu mai visezi la intr-un moment subit va fi mai bine sa mai frumos.... si atatea vise te fac sa crezi ca ar putea fi mai bine sau mai frumos.. stii ceva? nu esti decat un jalnic visator... un om ce inca mai are sperante in lucruri ce nu vor putea fi indreptate mai mult decat spre rau... sau spre mai rau... arunca-te in multitudinea de deziluzii pntru a te ridica mai tarziu si a cadea din nou... Spala-te de noroiul de care te-ai murdarit pentru a ajunge acelasi om "murdar" cu gandul ratiunii si cu sufletul. Te intrebi in ce momentai incetat sa fi tu? Poate in acela in care ai dat iubirea pe false valori sau principii... Ai ramas, de fapt, acelasi "tu" care da ceva mai fromos pe teama ca va fi la fel de rau ca pana acum...pe deziluzii desarte... si ce mai visator, visator ce nu indrazneste sa spere, sau sa incerce sa transforme un vis in realitate...Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/14994423398876863004noreply@blogger.com0