Am ucis un inger...

Am ucis un inger...Am ucis un inger cu privirea... I-am ingropat sufleul adanc si m-am prefacut ca nu stiu nimic... Am incercat sa merg drept  fara sa ma abat din drum, dar privirea lui m-a impiedicat de fiecare data. Azi a murit un inger, l-am ingropat in prapastia sufletului sau, a cazut adanc lovindu-se de raceala unei amaraciuni izbitoare. Aripile-i inghetate zaceau in orasul de ceata si fum printr ruine si ganduri. Risipite , in zadar, amintirile uitate in ziduri pline de praf ce scurg pe cimentul gol si ultima speranta a carei deziluzie lasa in urma numai otrava, in cea mai pura stare.

 Otrava ce i se scurge din inima pulsand usor, lent si totdata agitat, patrunzand in fiecare celula din corpul sau. Cui i-a daruit visele sale ce tanjeau latent dupa implinire?  Il alunga atemporal simtamantul unei morti in van, iar mirosul parfumului sau mai mult ca oricand viata si neliniste ... Neliniste? Ce sentiment mai ciudat... ”Si restul? Cu restul ce fac? Cui ii dau toata durerea? cine primeste ca dar gandurile mele?  Cui ii las toata iubirea mea pala din cauza deziluziei?”  Trupul greu  si sangerand dupa un zambet si-l odihneste pe o banca, iar un vant mult prea crud vine din fata. Il cutremura si cade pe pamantul rece, intinde mana larg in fata  si lacrima finala curge ingetandu-i  sufletul..ajutorul nu mai vine... Cine sa se indure de un suflet ratacit si pustiu? De ce dintr-o data lumina calda si blanda se transforma intr-un vant nemilos? Poate asa a fost dintodeuna sau poate ca a devenit dintr-o data  mult prea cruda pentru un inger.  O lume ce dintr-o data nu vede ca e prea grabita sau e ea insasi prea ranita de propia cruzime si otrava.  Lasa capul in jos ascultand ultimele batai ale inimii ce inca mai pulseaza otrava transformata in venin....

De ce plang ingerii...?

Am vazut azi un inger plangand...se uita la mine,iar o lacrima ii curgea pe obrazul stang. Oare de ce plang ingerii? Cine poate oare sa ucida iluzia unui inger uitat in ragazul anilor...? Cum sa distrugi o speranta asa frumoasa si pura ca a lui? M-am uitat adanc in privirea lui... Era plina de o tristete aparte si profunda. Ai vazut vreodata o privire de inger? Se afla pe chipuri ca cele de copil sau oameni ce stiu dincolo de orice sa mai viseze... Cum il faci sa zambeasca atunci cand totul e pierdut sau cand a cazut atat de rau incat si-a frant inima in bucati? Cum sa mai lipesti o inima de inger cand nici macar nu poti sa il recunosti dupa chipul sau alb si vesel caci plange si sta ascuns dupa o  sfasietoare  tristete si durere? Ce cuvinte alese poti sa ii spui pentru a-l face sa mai uite tristetea? Ce cantece poti sa ii canti pentru a-i alina durerea? Am incercat sa alung un suflet ratacit din calea lui si l-am intrebat incotro merge... nu mi-a rasp nimic...probabil era prea grabit sa fuga pe un drum fara final. Probabil nu stie cum sa incerce sa nu fie un chip ce cauta o privire...si poate orice  privire, ci acea privire... ce te umple de emotie, acea marea iubire e acea persoana ce numai din privire te dezarmeaza, te face sa iti doresti sa nu ii pierzi privirea si sa o admiri de fiecare data de parca ar fi prima  data stiind ca nimic altceva nu mai conteaza....   Dar ce faci cand iti pierzi privirea intr-o  zare intunecata si rece... cand nu mai stii ce sa faci?...Cum sa trezesti un inger la viata cand moare... cand sufletul sau sta pustiit gata sa isi dea ultima suflare pe altarul suferintei...? Ai incercat vreodata sa ii ungi ranile cu speranta si sa ii dai sufletului sa bea putin din privirea din simplitatea unui suflet curat... Ai gasit vreodata un astfel de suflet...? Un sufelt de inger ce fara sa te intrebe sau sa iti ceara parerea iti da toata fiinta sa.. cum sa stii sa apreciezi un suflet daca nu are pe fata marca inocentei si sublimului.  Cum sa ii cunosti sufletul daca nici te uiti la el sa vezi de ce oare te urmeaza tacut fara sa te intrebe incotro mergi? Cum sa te prefaci ca ai uitat complet ceva ce stii ca mereu te-a insotit.Si daca da ai stiut cum sa il pastrezi?....Si asa Am ucis un inger..