Am vazut azi un inger plangand...se uita la mine,iar o lacrima ii curgea pe obrazul stang. Oare de ce plang ingerii? Cine poate oare sa ucida iluzia unui inger uitat in ragazul anilor...? Cum sa distrugi o speranta asa frumoasa si pura ca a lui? M-am uitat adanc in privirea lui... Era plina de o tristete aparte si profunda. Ai vazut vreodata o privire de inger? Se afla pe chipuri ca cele de copil sau oameni ce stiu dincolo de orice sa mai viseze... Cum il faci sa zambeasca atunci cand totul e pierdut sau cand a cazut atat de rau incat si-a frant inima in bucati? Cum sa mai lipesti o inima de inger cand nici macar nu poti sa il recunosti dupa chipul sau alb si vesel caci plange si sta ascuns dupa o sfasietoare tristete si durere? Ce cuvinte alese poti sa ii spui pentru a-l face sa mai uite tristetea? Ce cantece poti sa ii canti pentru a-i alina durerea? Am incercat sa alung un suflet ratacit din calea lui si l-am intrebat incotro merge... nu mi-a rasp nimic...probabil era prea grabit sa fuga pe un drum fara final. Probabil nu stie cum sa incerce sa nu fie un chip ce cauta o privire...si poate orice
privire, ci acea privire... ce te umple de emotie, acea marea iubire e acea persoana ce numai din privire te dezarmeaza, te face sa iti doresti sa nu ii pierzi privirea si sa o admiri de fiecare data de parca ar fi prima data stiind ca nimic altceva nu mai conteaza.... Dar ce faci cand iti pierzi privirea intr-o zare intunecata si rece... cand nu mai stii ce sa faci?...Cum sa trezesti un inger la viata cand moare... cand sufletul sau sta pustiit gata sa isi dea ultima suflare pe altarul suferintei...? Ai incercat vreodata sa ii ungi ranile cu speranta si sa ii dai sufletului sa bea putin din privirea din simplitatea unui suflet curat... Ai gasit vreodata un astfel de suflet...? Un sufelt de inger ce fara sa te intrebe sau sa iti ceara parerea iti da toata fiinta sa.. cum sa stii sa apreciezi un suflet daca nu are pe fata marca inocentei si sublimului. Cum sa ii cunosti sufletul daca nici te uiti la el sa vezi de ce oare te urmeaza tacut fara sa te intrebe incotro mergi? Cum sa te prefaci ca ai uitat complet ceva ce stii ca mereu te-a insotit.Si daca da ai stiut cum sa il pastrezi?....Si asa Am ucis un inger..
Ingerii plang probabil pentru a ne da lectii de viata, noua celor slabi, noua celor ce uitam adesea ca iubirea nu este invesmantata doar in frumos si reciprocitate. Lacrimile lor purifica sufletul de amaraciune, caci intr-o inima franta doar ele mai au puterea de a ne mentine vii si mereu identici cu noi, doar ele mai au puterea sa ne aminteasca cine suntem atunci cand ratacim disperati in haosul sperantelor in care nu mai credem, sau veseli si plini de incantare pe drumuri fara popasuri la capatul carora ne asteptam celalalt ”eu” care mereu intarzie sa apara. Ingerii suntem noi, cei din interiorul nostru, invaluiti deseori in mantii de superficialitate si indiferenta. Trebuie numai sa avem puterea de iesi la lumina care nu inceteaza sa ne binecuvanteze cu darurile sale in cunoastere, chiar daca lumea in care traim ne indeamna tot mai mult sa ramanem in intuneric. Daca am invata sa ne amintim mereu ca omul se masoara doar cu el insusi nu si cu celalti, nu ne-am mai teme sa fim ingeri doar pentru ca astfel exista posibilitatea de a suferi mai intens, ci ne-am asuma lacrimile in mod voit,ca intr-o fireasca autoparticipare la propria armonie interioara. Sa avem deci curajul sa fim noi, chipuri sensibile, naturale, nu masti care nu ne definesc.
RăspundețiȘtergereingerii nu plang...ci traiesc intens. un inger care plange este de fapt un om cu sufletul sfasiat. dar...speranta nu moarte niciodata...si ingerul-om nu va mai plange ...ci se va renaste si va trai mai intens ca niciodata...
RăspundețiȘtergere