Si totusi?.... tu ce speri?

Te pierzi in drumul cel pustiu...
Incercand sa fii ce n-ai mai fost
Sa faci ce n-ai facut...si totusi fara rost
Caci tu nu ai gasit acea lumina ascunsa
In privrea nici unui inger
Pierdut din cer...
Ce vis! Sa cauti nemurire...
Cand viata are un inceput
Si un sfarsit ca o sclipire
Intr-o secunda sa poti gasi
Ce ai cautat mereu si...
Si atunci pe loc sa pierzi
Intr-un neant fara de speranta
Te arunci cu fiinta
Parca fara de viata
Cand tot ce ai gasit
Credeai ca poate fi iubire
Mai speri? La ce? La vise?
Cum? Nu ai aruncat inca in marea
Plina cea de nepasare
Sperantele desarte si pline de culoare?
Si ai ramas un visator
Ascuns in vremea anilor
Pierdut pe o alee de sperante
Cu vise si podoabe-n par
De flori si de culori naluce
Alergi nestingherit pe drumul vietii
Pierdut de trenul tineretii
In zorii unei zile fara de romante
De iubire? Nu...
Caci aceasta ti-a scapat din graba
Cand te-ascundeai de soarta.
Si ai dori sa scapi de tot?
Dar nu poti ca ti-ai pierdut biletul
De la intrarea din trenul
Ce te-ar fi condus pe carari nebanuite
Dar totusi mult dorite... mai vrei?
Hai urca in cer pe-un nor...
Sa cauzi zana zanelor
Si gasind in loc iubirea
Dar fara ea, fericirea
Unde sta ascunsa?
In noaptea neagra cea nepatrunsa
Si cand te spierzi?
Cand speri la la vise de nemurire?
Nu.... te amagesti in zadar...
Cand tot ce vreai e langa zid
Pierdut in al orasului mireasma